Ai curaj să îmbătrâneşti în România?
31 Aug, 2010 | De Valerian Ionescu | Categoria: România
În Spania, majoritatea medicamentelor pensionarilor sunt gratuite, restul, doar reduse. O incursiune în Palma de Mallorca, pentru 7 zile îi costă 100 de euro, la un hotel de 3 stele. Abonamentele pe toate liniile de transport costă 10 euro anual. Nu sunt gratuite ca la noi, în schimb ei chiar au transport. Aer condiţionat, trenuri mai rapide decât maşina personală, toată lumea plăteşte călătoria pentru că simt că au furat dacă nu fac asta. La cum arată un tren care parcurge 500 de kilometri în 150 de minute, e normal. Acolo da, vrei să contribui pentru un transport civilizat. Aici doar trebuie. O faci că ai bun simţ şi că ai fost învăţat că nu e bine să iei ce nu e al tău. Un pensionar din Spania simte că viaţa lui a reînceput. Că cei 60 de ani sau mai nou 67 de ani de muncă pe care vrea să-i propună guvenul Zapatero pentru pensionae au meritat din plin. Să ridice vârsta de pensionare! Oamenii sunt atât de liniştiţi că dacă moare un vecin la 80 de ani, cunoscuţii spun: “Vai, dar era tânăr!!”. Cum să ai curaj să îmbătrâneşti aici?Că dacă ai avut norocul să ai 250 de euro pensie îţi iau din ea. Poate de asta suntem permanent stresaţi. De asta înjuram la semafor, claxonăm, nu avem răbdare la rând la supermarketurile aglomerate. Nu suntem toţi nişte giboni needucaţi. Dar ne e teamă. Pentru că trebuie să acceptăm să îmbătrânim aici, în România creată de noi.
In linia inceputa de tine, vreau sa spun ca am un regret enorm cand in Occident, vad batrani stand “cot la cot” cu tineretul la mesele din pub-uri sau restaurante, lucru care in tarisoara noastra este imposibil. Nu cred ca voi putea vreodata sa imi conving parintii, ca de exemplu sambata seara in loc sa luam cina acasa, sa o servim in oras – si asta nu pentru ca nu le’ar face placere ci pentru ca banii lor sunt dramuiti, iar daca le’as spune ca platesc eu, ar spune ca mai bine banii i’as cheltui pe ceva mai de pret decat pe cina lor.
Din pacate eroii din zilele noastre sunt parintii, care au trait tineretea in comunism si batranetea in “pseudo” capitalism.
Revenind la intrebarea ta, eu sper sa putem fi lasati ca banii pentru pensie sa ii putem virai intr’un cont la care doar noi sa avem acces si asa sa putem chelltui la batranete banii pusi de noi deoparte si sa nu asteptam de la copiii nostri sau de la economia tarii.