E clar că nu știm să ne folosim de ce am câștigat și avem la îndemână: drepturile și libertățile democrației; „ei” știu asta și o alimentează și își fac de cap! Așadar, ne lipsește curajul de a cere ce ni se cuvine. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă nimeni nu s-ar fi dus sa depună declarațiile ălea pentru DDA-uri. Chiar ne-ar fi amendat pe toți? Sau dacă ulterior nu am fi fost de acord sa plătim amenda, chiar ne-ar fi judecat și arestat pe toți? Cum ar fi fost ca în loc să meargă tot puhoiul la ANOFM să se fi adunat în fața guvernului și să protesteze. Vorba lui Mircea Badea: „ok, s-a mărit impozitul, dar de ce trebuie să stau eu la coadă lunar?” De ce nu se vireaza, ca și celelate impozite pe venituri? Din păcate ne e frică să luăm atitudine și acceptăm bătaia lor de joc. Nu vă fie frică de legi! Și ele sunt elaborate tot de „ei”, nu au găsit niște tăblițe lăsate de Doamne-Doamne. Și avem dreptul să spunem „NU!”. M-am folosit de un caz de actualitate, abuzurile fiind mult mai numeroase și îmi dau seama că noi, ca popor, nu avem nici atitudine, nici curaj. În schimb „ei” au tupeu. Iar noi acceptăm cele mai absurde legi și reguli impuse de “aleșii” noștri. Este, clar, o reminiscență a comunismului, când chiar o pățeai dacă ciripeai. Oameni buni, chiar trăim în democrație, în libertate și putem să luăm atitudine. Chiar dacă am greșit la vot, putem si avem dreptul să le cerem socoteală sau să-i demitem dacă nu fac ce trebuie. Serios, mă gândesc că ar trebui să mergem, frate, în piață si să protestăm. Da’ protest, nu glumă – nu plecăm de acolo până nu se schimbă guvernul sau președintele. Să se întâmple CEVA, alegeri anticipate, orice e firesc într-o democrație – în traducere, nu?, “puterea poporului”. Avem puterea, dar nu o folosim, acceptăm ca fraierii sfidarea lor. Și nu incit la revoluție pentru că revoluție faci in fața unui sistem dictatorial. Mă gândeam la „CEVA” chiar simplu, după principiul „măi prietene, te-am ales sa-ți fie bine și ție dar și mie, și acu’ îți bați joc de mine? Păi, ia, hai afară, altul la rând!”. Singura atitudine pe care o iau unii (și la care se gândesc mulți) este plecarea din țară. Nu este firesc să-mi abandonez casa, familia și țara. Eu zic mai bine să plece ”ei”. Din păcate, din tot ceea ce se întâmplă în ultimul timp, ce mai este firesc???