Băieţi, am rîs, am glumit, am bîrfit.. Dar cred că este momentul să ridicăm capul din glaja cu bere, să ne luăm inima-n dinţi şi să recunoaştem acel adevăr care oricît de mult ar durea, este absolut valabil: am pierdut lupta pentru supremaţie dusă contra femeilor! Da, domnilor, ne-au făcut ca la Nufăru şi mie personal nu mi-e ruşine să recunosc, aşa cum nu mă pot urina în contra vîntului. Femeile ne-au pus la punct şi au făcut-o cu mîna noastră, careva să zică. Cum adică cum? Să dau nişte exemple.

a). Secole întregi ne-am lăudat că suntem cei mai buni bucătari. Noi, bărbaţii. Iată că acum, în secolul XXI, am fost luaţi în serios, în sfîrşit. Rezultatul? Nu mai găseşti o femeie care să ştie să gătească. Unele vor la restaurant, altele vor să comande piţe, cele mai inconştiente spun “dar gateşte tu, iubitule, ai văzut ce bine te pricepi..”. Pînă să apuci să-i zici să cureţe ea cartofii, s-a şi făcut nevăzută, ca Samantha. La cosmetică, să zicem. (Evident, varianta neplăcută cu amantul n-o luăm în calcul.) Şi ia de găteşte-ţi singur, băiete… Apropo, dacă-ţi spune vreuna ce, cum şi cît ştie ea să gătească, să n-o crezi nici dacă-ţi dovedeşte. În momentul în care s-a mutat în aceeaşi casă cu tine a uitat totul, subit. Amnezie temporală..

b). Un corolar la exemplul de mai sus: spălatul rufelor. Mari inventatori, bărbaţii au descoperit maşina de spălat. Că de, să nu-şi mai rupă muierea deştele tot frecînd la izmene. “Hai dragă, că te descurci şi tu să bagi nişte haine în cuvă..” Să nu-şi mai rupă… Acum îţi rupi tu neuronii-n patru şi pumnii-n pereţi, cînd vezi că ţi-a ieşit culoarea din vreun tricou şi s-a lipit de un altul. Replica ei? “Of, ce-o fi aşa de greu.. Nu ţi-am spus, cele colorate într-o parte, celelalte într-alta!” Da, scumpi, dar tricoul ăla verde cu alb în ce categorie-l pun, `tu-i cusăturile mă-sii!? A, pe-ăla îl spăl de mînă.. Cum de nu m-am gîndit..

c). Pumnul a fost unul dintre puţinele argumente forte de care au dispus bărbaţii cînd a venit vorba de clinciuri cu regnul femeiesc. “A fost“, pentru că am ştiut noi cum să ne învîrtim şi-acum se face bulău, nu glumă, chiar şi pentru o “lipită” dată-n joacă. Unde mai pui… la ce femei există astăzi (vezi Nikita) şi la cum s-au blegit bărbaţii, parcă văd că-n vreo 30-40 de ani o să intrăm în underground, ca sărăntocii din Matrix. Iar femeile or să ne ţină-n ţarcuri, la îngrăşat şi, eventual, puit. Nu mai vorbesc de chestia aia care pe vremuri se numea “curtare” iar acum a devenit hărţuire sexuală. Băi, ce vremuri în mijloc de Ev Mediu. Curtoazie, respect pentru femeie, cavaleri care veneau cu luna-n dinţi pentru femeia iubită.. Ce conta că tipesa era măritată cu altul, care n-o mai băga în seamă – darmite în aşternuturi – de ani de zile? Ei, în ziua de astăzi femeia şi-a cîştigat dreptul să fie judecător şi călău, numai prin puterea pe care i-a dat-o justiţia, aceea de a decide singură cine o hărţuieşte şi cine o curtează. În acest caz… mă plec în faţa înţelepciunii ei. Chiar şi cînd umblă-n mini pînă la buric şi cu sînii la vedere.

d). Proaste animale care suntem, noi bărbaţii am pus în puterea ghiavolului de femeie fix acea minunată baghetă magică ce se numeşte “sex-appeal“. Drăcovenia asta nu e mare lucru, dacă stai să te gîndeşti lucid. Cînd li se fac ochii hîrtie de muşte după vreo fustă apărută la orizont, bărbaţii o ridică – în mintea lor – nu numai pînă mai sus de buric, să privească extaziaţi în leagănul vieţii, ci chiar în slava cerurilor. Puterea cracului dezgolit bate de departe orice manipulare inventată vreodată de către om. Dar ştii cum e povestea asta? Ca la alba-neagra. Nu-ţi pierzi banii şi demnitatea în faţa celor trei jetoane pentru eşti prost, ci pentru că vrei: ştii că individul te prosteşte-n faţă, dar pur şi simplu.. nu te poţi abţine să nu pui banu` jos.

Deşi ar mai fi nenumărate alte exemple de bătălii pierdute de bărbaţi în favoarea femeilor, o să mă opresc aici, din milă pentru compatrioţii mei. Din a), b), c) şi d) eu trag o singură concluzie: nu mai avem niciun ascendent asupra femeii de astăzi. La dracu, păi dacă au reuşit să se-nmulţească şi-n lipsa noastră?!

Sunt de apreciat răbufnirile de orgoliu care mai apar – rar, ce-i drept – pe la unul sau la altul, dar, băieţi, credeţi-mă, totul este pierdut. Ne-au luat-o cu mult înainte. Ca să vedeţi diferenţa, noi ne-am întors în caverne tremurînd de spaimă, murdari, nemîncaţi, în vreme ce ele au îmblînzit jaguarul şi s-au urcat în el.