Nu există categorie de locuitori ai Bucureştiului mai picată din lună ca taximetriştii. Într-o vreme puteam să jur că studenţii-s cei care habar nu au ce caută în Capitală, apoi am crezut că sunt provincialii veniţi în vizită la muzee, dar nu. Chiar nu ştiu ce caută taximetriştii în viaţa lor. Mi se plîngea un amic în urmă cu ceva vreme că a dat peste un taximetrist care îi tot cerea indicaţii pe unde să meargă ca să ajungă la destinaţie. Bine, mă, nu asta e meseria ta? Să mă iei cu maşina din punctul A şi să mă duci în punctul B? Nu ar trebui să ştii toate străduţele şi aleile din preafrumosul oraş? Da’ de unde.

“-Şi pe unde vreţi să mergem?
- Cum pe unde?
- Păi putem merge pe la Baba Novac, Mihai Bravu, Ştefan cel Mare.. sau prin Pantelimon, Tei, pe la Maica Domnului..
- Ştii ceva, nene, pe unde ajungem mai repede?
- Bineînţeles, bineînţeles.. Dar se poate să fie aglomerat şi colo, şi colo.
- Păi şi dumneata pe unde propui?
- Eu nu propun, am zis să vă întreb, că poate aveţi vreun traseu preferat..
- Fir-ar să fie, du-mă şi cu asta basta!”

Nu mă enervează nimic mai mult pe lumea asta, ca oamenii care pun prea multe întrebări. Şi le pun degeaba. Ei încearcă ori să fie prea amabili, ori să te ameţească şi să mai fure 10 lei dintr-un traseu îmbîrligat. Dar pe lîngă taximetriştii care se lasă conduşi de către tine ca şi cînd ar avea manetă-n spate, mai sunt cei care habar nu au drumul (mă rog, cel puţin aşa spun). – Vreau să ajung în cutare loc.
- Ăăăă.. şi mergem pe acolo?
- Nu, dom’le, tre’ să mergem încolo.
- Nu-mi spuneţi dvs. pe unde s-o iau? Ştiţi, sînt nou, m-am apucat de taximetrie de o săptămînă..

În momente ca astea îţi vine să-l iei la palme sau, mai rău, să-i bagi GPS-ul cu forţa pe gît la vale. Care GPS nu e folosit, pentru că.. nu e setat cum trebuie. Într-o vreme, visam că mi-ar plăcea să fiu o seară sau două taximetrist. Doar şi numai doar ca să văd ce fel de oameni cunosc, cum arată Bucureştiul văzut din spatele covrigului.. Mi-e tot mai lehamite, însă, cu fiecare taximetrist peste care dau. A, şi nu v-am zis de ăia care fac pe intermediarii între păsările de noapte şi clienţi. “Băiatu’, nu vreo o gagică faină, spălată?”. Dar despre asta, cu altă ocazie.