Am ieşit mai devreme la aer un pic, prea era frumos afară ca să nu dau şi eu un “bună dimineaţa, soare” şi-un  “trăzni-te-ar sfîntu’ că nu m-ai mai lăsat să dorm”. Pentru că-s o persoană activă căreia prea puţin îi face plăcere să frece mangalu’ degeaba, cu ocazia sortiului am decis să fac nişte şoping în pregătirea viitoare supe de pui pe care-o s-o creez cîndva zilele astea, cînd o să fiu suficient de mobilizat. Sau de înfometat. Pe drum, dau de-un cuplu c-un puradel de vreo doi ani tractat într-un căruţ. Ăla micu’ bocea de ţi se rupea sufletul, ai lui încercau să-l calmeze. Cre’că l-au şi caftit un pic, aşa mi s-a părut. Mă rog, nu asta e important. Am trecut pe lîngă ei la vreme să aud următorul schimb de replici.

Tatăl: “Nu mai plînge, mă, că uite, iese şobolanu’ din tomberon şi te mănîncă!” Puradelul (icnind): “Şo…bou…ă…laî…nnn…ul…?!”
Mama: “Da, puiule, unul mare şi negru, te mănîncă cu totul!”

Dom’le, cum trece vremea, cum se schimbă timpurile.. Mi-aduc aminte căcî nd eram eu un borac cu mucii făcuţi  cravată la nas (nu demult, prin anii ’90) altele erau metodele de băgat copiii în sperieţi. Dădeai în plîns, făceai vreo boacănă iar ameninţările erau din categoria “nu mai vine Moş Gerilă dacă nu eşti cuminte!” sau “te duc la doctor la injecţie!”.

Bunicul meu, Dumnezeu să-l ierte, îmi inventase propriul meu nemesis, ca să mă exprim în termeni savanţi. Îl chema Cotîrţă şi bîntuia prin întuneric. nimeni nu mi-a spus cum arată, pentru că însuşi numele era îndeajuns să-mi pună amortizor. Mă şi văd, cu ochii beliţi ca la panaramă, repetînd “îîî, Cotîrţă?!?!”. Pe urmă se-apuca să păcăne în întuneric.. Logic, era Cotîrţă amuşinînd prin casă. Şi mucles, Cristache puiule, că nu te văd prea bine.. Da, mă numesc şi Cristian, dar să nu vă prind. Aşa mi se zicea-n tinereţe.

Şi uite-aşa, de la Moş Gerilă şi injecţie (a, şi mai era aia cu “te vînd la ţigani” – ne miram de unde dragostea românilor pentru conlocuitori) , s-a ajuns la şobolani. Sincer, nu mi se pare o chestie prea deşteaptă. Una e să sperii copilu’ cu lucruri ireale, pe care mai tîrziu le va elimina singur cînd îşi va da seama că nu există, alta e să-l pui în faţa unui ceva concret, care se poate transforma în fobie şi de care poate nu va scăpa niciodată. Mîine-poimîine o să ne trezim că speriem copiii cu gripa porcină sau cu Băsescu.

Acum.. mă gîndescu cum îşi sperie americanii mocofanii. Că nu le mai dau Cola şi hamburger? Israelienii.. că nu le mai taie cocoşelu’ şi-or să ajungă de rîsu’ kibuţului? Iranienii.. că vine Obama? Mi-e milă de generaţiile astea tinere. Nişte şocaţi din naştere.