Nu am acceptat sub nici o forma sa fiu adormita in timpul operatiei de cezariana pentru ca eram avida sa o cunosc! Si, mi-a dat de veste ca a pasit in aceasta lume printr-un stranut timid… In urmatoarea secunda a mai prins curaj, si-a  incordat plamanii si a izbucnit intr-un plans sfasietor…

Mi-au dat lacrimile… Cat visasem la momentul acela… Cat mi-l imaginasem… In sfarsit, faceam cunostinta cu EA, cea pe care o asteptasem cu atata dragoste si nerabdare…

MARIA!
…am murmurat…
Iar apoi am vazut-o… Sunt clipe pe care nu le voi uita niciodata…
Era atat de micuta…
Avea ochisorii ca doua migdale, tenul ca petalele trandafirilor roz si o gurita in forma de inimioara…
M-a cucerit pe loc…
Era cea mai frumoasa fetita pe care o vazusem vreodata…
Iar din acel moment viata mea s-a schimbat complet…

Cand o cuprind in brate, inca mi se pare ca traiesc un vis…
Imi place sa o strang ore in sir strans la piept, sa o privesc indelung si sa ii miros pielea fina, catifelata… Miroase a laptic vanilat…
Nu ma satur, desi ii studiez zilnic ochisorii, manutele si felul in care isi misca degetelele…
Ma bucura fiecare clipa pe care o petrec cu ea….
Iar cand imi zambeste, pur si simplu, o ador! Inima mi-o ia la galop si ma inunda fericirea…

Ma emotioneaza fiecare reusita a sa… primul sprijin pe brate, prima intoarcere de pe burtica pe spate, folosirea propriei voci pe diferite tonuri, primele consoane pronuntate “m” si “b”… Are un chef nebun de palavrageala…
Si mai tare ma emotioneaza insa cum “se sperie” de fiecare dintre marile sale victorii…
De-abia astept sa topaie incolo si incoace…

Imi doresc sa-i pot citi gandurile… Si sa vad lumea prin ochisorii ei…
As vrea sa nu-i lipsesc nicio clipa…

Imi da puteri supranaturale…
Ma motiveaza sa traiesc constient, sa evoluez….
Ea ma invata in fiecare zi ce inseamna sa iubesti neconditionat si sa daruiesti infinit…
Ea imi umple existenta si ma defineste ca om…

Ea m-a facut sa inteleg, in sfarsit, de ce voi ramane toata viata pentru mama “fetita mamei”…