Dor
11 Aug, 2010 | De Simona Gherghe | Categoria: Recomandari
Vară leneşă, moleşită ca mine, în după-amiaza asta… Mi-e dor de mare. Să zac pe un cearceaf, cu valurile aproape de tâmplă. Să mă adoarmă uşor… Să mă trezesc, apoi, speriată, arsă de soare. Miros a vacanţă.
Ţi-am zis că tânjesc după zilele lungi de vară, în curtea bunicilor? Cu timp fără dimensiune, ore dilatate, piersici zemoase, nuci verzi, prune pocnind de sănătate, compot rece, lapte proaspăt de capră, lipii făcute pe plită…
Mi-e dor de tataie… Îl mai visez, când şi când. E la fel ca-n zilele lui bune, când nu se grăbea niciodată… Zâmbeşte ştrengăreşte şi-mi cere ciocolată. Uite, mănânc acum, de dorul lui… Cum se face că toată grădina aia trăia pentru el? Cum de-au murit piersicii, o dată cu el? Copacii altoiţi de mâna lui, cu fructe mari cât un cap de prunc… Ce chimie era acolo, dincolo de înţelegerea noastră, a oamenilor? Cum de parcă nici nucul nu mai e atât de mare? Mă uitam la el, cu capul plecat pe spate, şi mi se părea pân’ la cer! Iar casa… Totul se năruie, uşor, uşor.
Vezi tu, nimic nu mai e la fel… Nici verile mele, nici vacanţele, nici via, nici livada…
Mi-e dor de-atunci…
Superb
Chiar daca-mi repeti, nu ma supara, pentru ca de fiecare data – din cauza abordarii diferite – imi activeaza alte amintiri. De exemplu, acum imi aduc aminte de piersicile uriase din pomul firav din curte pe care l-a altoit tata cativa ani la rand pana cand a obtinut rezultatul numai de el stiut; fiecare incercare nereusita era subliniata la inceputul verii cu o rostire plina de obida “iar nu a iesit cum vroiam, vai de ea treaba”…ca intr-un final sa vina la fiecare membru al familiei cu rugamintea de a supune criticii papilelor noastre gustative aroma experimentelor lui de fiecare an.
))
Nu era horticultor sau de specialitate, dar asta nu l-a impiedicat sa se “joace” cu piersicii, caisii, gutuii si visinii nostri. Prunele au fost lasate sa se dezvolte de la sine: mici dar foarte dulci si aromate, pentru ca oricum nu le mancam. Destinatia lor era una din cele mai bune palinci gustate de mine vreodata…:)
Aa..si visinul…locul unde imi stabilisem “imparatia”, acolo la a 3-a bifurcatie de crengi masurata pe verticala de jos in sus. Era foarte greu de ajuns acolo; un loc de refugiu exceptional oridecateori lipseau piese electronice din televizorul nostru Sirius cand venea tehnicianul sa-l repare…
Atunci, cu surpriza, impartasea tatalui meu faptul ca numeroase componente electronice fusesera desprinse prin taiere cu o unghiera sau cleste exact de la locul imbinarii cu placa montajului respectiv…:))
Oricum, eu eram un incepator, un amator in nazdravanii de felul asta; primul loc era ocupat de fratele meu mai mare care desfacea radio-casetofoanele musafirilor nostri pe timp de vara, le asambla la loc, dupa care venea la tata si zicea “Uite: am desfacut asta, am pus totul la loc si mi-au mai ramas si piese!”
De obicei el “o incasa” pentru ca nu descoperise fuga…
Eu, pe de alta parte obtineam un 6.8 secunde la 50m/viteza, plus mai descoperisem si cataratul cu viteza pana la ultima creanga din varf…
Ce vremuri!
Nu se naruie nimic; se schimba doar perspectiva pe masura ce articulam mai bine, cu cat incepem sa ne explicam mai multe lucruri evident ca dispare si “magia”.
Amintirile insa raman vii pentru ca ele sunt formate de o conjunctura fericita cu incidenta asupra majoritatii simturilor noastre.
Intamplarile nefericite sau ororile tindem sa le trecem cu vederea sau sa le ingropam in uitare.
Intamplarile placute, pe de alta parte (nu mai spun “fericite”, ci “placute – din cate observi; asta numai din cauza unui alt articol de-al tau..) se transforma in amintiri generatoare de DOR – dor exemplificat foarte bine si de Mircea Baniciu in DEALUL CU DOR (vezi http://www.youtube.com/watch?v=9Zb0WBCajIE) in versurile:
Fratioare vant, tu frate
Ce bati veacul fara moarte
Ia-mi secunda ce ma tine
Fara moarte si pe mine
Ziua dorul ma omoara
Greu ca pietrele de moara
Iara noapte ma invie
Cu flori mari de INSOMNIE.
Doru-n mine taie lemne
Si mereu imi face semne
Sa urc iarasi la pridvoare
Si sa-i bat in geam c-o floare
Sa arunc doar o privire
Unde taica-meu ca mire
A pus mana pe himera,
Cu lumea la butoniera.
(Refren)
Hai da-mi calul sa ajung unde-am fost odata prunc
Sa beau apa de baut, unde maica m-a nascut
Numai vreo 3 zile sa ma duc si-apoi
Voi veni la tine, frate inapoi.
doar un cuvant: frumos!
N-aş începe prin a spune “Dragă Simonă îmi plac ochii tăi albaştrii”, dar pot sa-ţi spun că sunt unul dintre mulţii fani pe care îi ai.
Vreau să-ţi scriu câteva rânduri, în care nu doresc să crezi că te cert şi nici sfaturi nu-ţi dau pentru că tu ştii mai bine ce trebuie să faci. Deşi eşti mică de statură ai o inimă foarte mare, o persoană care vrea să facă numai bine, să ajute oamenii în dificultate, o profesionistă şi o perfecţionistă în acelaşi timp, de aceea nu înţeleg de ce ai acceptat “Accesul Direct” – emisiune tip tabloid, emisiune prin care au trecut fel, fel de specimene. Zilele trecute citisem un articol despre tine cum că tu începi curăţenia la această emisiune. Crezi că vei reuşi? Ce te vei face dacă vei avea un invitat∕ă care să atace o persoană pe care tu o mai vrei în emisiune şi din regie îţi va spune că acea persoană este la telefon? Sau conform CNA trebuie să dai drept la replică acelei persoane la una din următoarele emisiuni.
Simona fata cu ochii „albaştrii” pe care noi o cunoaştem este persoana care eu unul nu-mi aduc aminte să fi citit vreun articol negativ sau să fi fost implicată în vreun scandal, fata care a fost curtată şi care mai este curtată de mulţi „culţi” şi care cu eleganţă i-a refuzat spre deosebire de o colegă de a ei care e mândră foc că îi conduce „S-ul” unui astfel de cult. Sunt sigur că dacă ai fi fost in situaţia acesteia ai fi ales tramvaiul şi nu „S-ul” ăluia. Aceasta este Simona pe care o cunoaştem noi.
Ceea ce vrei să faci tu acum, aici la Antena 1, a încercat şi concurenţa dacă îţi aduci aminte, dacă nu iţi reamintesc eu că „vezi Doamne la el în emisiune nu se face playback şi maneliştii sunt excluşi”, iar în ultimul sezon avea un manelist invitat săptămânal.
Nu trebuie să uiţi totuşi ca dacă vei fi în grila Antenei în intervalul orar ca şi până acum (17-19), 1 h 15 min. vei fi în luptă directă cu concurenţa.
Cât timp crezi tu Simonă că vei avea familia Mădălinei Manole invitată? Poate o zi două, iar următoarea invitată fac pariu că va fi blonda Bianca. Nu crezi că pentru Dom’ Profesor sau Camelia importanţii sunt banii şi nu invitaţii?
RATING=PUBLICITATE=BANI
. Nu ţi-am scris cu răutate, dar mi-ar părea rău pentru tine să fi dată afară din cauza ratingului scăzut pentru ca mulţi∕multe vor crede că nu eşti bună pentru această meserie ceea ce nu este adevărat. Părerea mea strict personală este că erai bine acolo la „Ştiri”. Oricum îţi urez mult succes şi noroc atât pe plan profesional, cât şi pe cel personal Şi tot fanul tău rămân şi să reuşeşti tu să faci ce nu au putut alţii. Mulţumesc pentru răbdarea pe care ai avut-o ca să citeşti aceste rânduri şi două întrebări de final la care sper să-mi răspunzi:
Pe când o „nouă bundiţă”?
Dacă te-ai gândit să renunţi la aluniţa pe care o ai pe faţă?
Astept raspuns!
Felicitari pentru noua emisiune
! La timpuri noi – oameni noi…
Sunt sigur ca solicitarile la care esti supusa sunt in crestere vertiginoasa dar sa stii ca asta nu inseamna ca nu trebuie sa mai scrii…macar cate un rand prietenilor de foarte departe, care te poarta in gand sau care si-au luat IP TV doar ca sa te poata urmari…
Am sesizat urmarindu-te ca n-ai uitat un principu important: zambetul iti va pune lumea la picioare!
Way to go, ace!
Te admir foarte mult! Te felicit si pentru noua emisiune..care are alt “suflu” acum!
Ingaduie-mi sa-ti pun o intrebare, pe care desigur am mai pus-o pe acest site, jurnalistilor adevarati, care nu accepta compromisuri,care au veritcalitatea in sange: de ce unele comentarii ale cititorilor se sterg (din acest site)? cine este indrituit sa fca acest lucru si dupa ce criterii? comentariul trebuie sa fie pe placul autorilor de aici? de ce comentariile critice aduse autorilor sunt sterse? unde e libertatea cuvantului, a opiniei publice, pe care o promovati si sustineti vehement – mai ales zilele astea (vezi “dorinta” lui Prigoana in acest sens, de a ingradi opinia publica ).. Multumesc. Si inca o data, felicitari pentru cum esti, cum scrii, cum gandesti!
Foarte curios! Am postat un comentariu aici – intrebandu-te daca nu cumva tu stii cine e administratorul acestui site si cine sterge comentariile si pe ce criterii sunt alese cele ce vor fi sterse ???
Culmea e ca a fost sterasa si aceasta intrebare a mea!
Sa inteleg ca acest site nu promoveaza opinia publica independenta???
Sau sa inteleg ca administratorul e singurul lezat de intrebarile mele!
Atunci, clar el nu e jurnalist!
Vino, vino soare te-astept
Tu esti care poti sa-mi aduci iarasi vara
Soare, vise, vlori si nisip
Amintiri de un an cand cu tine radeam
Mi-e dor de vant, de valuri mari cu vuiet surd
Cand fugeam sa te-ajung langa tarmul de mare
De zilele ce se-ncalzeau cand ne-ntalneam
Niciodata, niciodata n-am sa uit