Eu şi răceala de vară
31 Aug, 2010 | De Bogdan Ocnaru | Categoria: Recomandari
De la 40 de grade şi nici măcar o adiere de vânt , m-am întors la 15 grade şi ploi torenţiale. Destul de bruscă trecerea, ar spune Alice Grasu de la Serviciul de Ambulanţă. Are dreptate, să ştiţi. Nici n-am ajuns bine acasă de la aeroport, că deja am început să strănut. Până seara, deja consumasem două pachete de şerveţele de nas, băusem nu ştiu câte câni de ceai şi înghiţeam pastile cu pumnul.
Până dimineaţă-mi treace, tot încercam eu să mă îmbărbătez. Degeaba. Dimineaţă, când trebuia să mă trezesc alt om, nici măcar nu puteam să vorbesc. Mă durea gâtul îngrozitor şi îmi curgea nasul mai ceva ca Siretul atunci când a inundat Moldova.
După vreo oră am chemat doctorul, situaţia deja scăpase de sub control.
- Tensiunea e bună, zice el.
- Bine, da’ cu gâtu’ ce fac?
Mi-a dat ceva mentolat şi a rezolvat problema. Scoate apoi din geantă un antibiotic şi-mi spune că trebuia să iau o pastila la 12 ore.
Acum aştept ca medicamentele să-şi facă efectul, să-mi treacă răceala asta nenorocită şi să pot şi eu să fumez liniştit o ţigară.
Telefonul sună ca-n gară şi toată lumea mă ia la mişto că am reuşit să răcesc vara. Nu mă interesează, l-am auzit aseară pe Badea, care e la fel de cobză ca mine, că numai inteligenţii răcesc vara. 