Bilete la loto am mai cumpărat. Mă mai trimitea mama din când în când cu câte un bileţel pe care erau notate nişte numere. Eu le coloram, acolo, la agenţie, îi dădeam vânzătoarei banii, iar ea îmi ura noroc. De fapt, asta spunea fiecărui client.

Duminică, m-am hotărât să joc şi eu un bilet la loto. Mai împinsă de la spate de prieten, mai o glumă cu nişte amici şi uite aşa am dat aproape 10 lei pe o hârtie cu nişte numere pe ea. Nu de alta, dar era vorba de un premiu de 6 milioane de euro. Adică, în jur de 4 milioane, dacă scădem taxele şi impozitele.

Seara, ne-am adunat la prietenii , care mă rugaseră să le pun şi lor o variantă. Şi uite aşa patru adulţi care se cred a fi pragmatici s-au aşezat nerăbdători în faţa televizorului. Am schimbat canalele până la postul naţional şi am aşteptat „înfriguraţi”. Atât de bine ne pricepeam la jocurile Loteriei Naţionale, încât am rămas surprinşi când la extragerea 5 din 40 au fost scoase din urnă 6 numere câştigătoare.

În sfârşit a venit şi momentul mult aşteptat: extragerea 6 din 49. În cameră s-a făcut linişte, nu se mai auzea decât păcănitul bilelor care se loveau de marginea bolului. La un moment dat, vocea prezentatorului anunţă:

-Primul număr câştigător este 28!

Unul dintre amici spune:

-Nu-l am , măi!

Şi numerele continuau să curgă:… 21, 12, 7, 23, 11.

Hohotul de râs a fost general când am realizat penibilul momentului. Asta e, ca tot românul am făcut haz de necaz. Visul de a ajunge milionar la loto s-a îndeplinit în altă casă, undeva în Iaşi. Omul probabil merita mai mult decât noi, nu de alta, dar a plătit dublu pe bilet. Până acum nu l-am văzut pe niciun post de televiziune pe cel care mi-a luat potul de sub nas, dar nu pot să neg că sunt foarte curioasă să văd de aproape cum arată un milionar în euro. E drept, omul are un an la dispozitie să-şi revendice premiul! Aşa că s-ar putea să mai am de aşteptat.