…la nebuni. Acolo ajungi, cel mai probabil, dacă faci acelaşi periplu pe la trei cozi, la trei instituţii diferite, în fiecare lună.

Ştiţi care e culmea umilinţei? Să încerci să-ţi plăteşti dările la stat. Fac ei cum fac şi sigur nu reuşeşti. Dacă ai toate actele, sigurl nu te-ai aşesat la ghişeul care trebuie. Şi dacă eşti la ghişeul câştigător, nu te-ai gândit să plăteşti taxa înainte să te aşezi la coadă, ha! Ei, aia e. Mergi până la caserie…plăteşti mătăluţă biru, vii cu hârtiuţa şi te aşezi din nou la coada pe care  o vezi mai mare. Da, da, aia e coada. Acolo sunt toţi plătitorii. Buuun, etapă încheiată cu succes.
Mai departe. Alte ghişee, altă coadă, alţi funcţionari îmbufnaţi că azi tre să stea două ore peste program. Nu-i nimic. Zâmbeşti amar, completezi formularele…şi o declaraţie de mână…să vadă oamenii ce caligrafie ai. Aşa că tu, pe persoană fizică, tu declari, pe proprie răspundere, cu scris de mână, că ai venitul pe care îl declari că îl ai. Ce n-ai înţeles? Şi să veniţi cu foi de acasă, că statul e sărac şi n-are coli de dat la tot creatoru de rând. Cum nici formularul gratuit nu îl ai? Pfffuuuu. Ce creator nepregătit. Nu-i nimic. Mergeţi peste drum, la Xeroxul din colţ. Domnul de acolo îşi freacă mâinile de vreo trei zile. I-a înflorit afacerea de cînd cu brambureala asta, mai ceva ca cireşii în luna mai. A mai trecut o oră şi ieşi triumfător cu formularul gratuit, pe care ai dat doar câţiva bani. Curată afacere. Revii la ghişeu- la coadă, de fapt, că ghişeul abia se vede. Eu credeam că informaţia înseamnă putere, da funcţiionarii aştia sunt total neinformaţi da tot putere au. Te închini la ghişeu ca la sfântul altar. Când ajunţi în faţa lui, mai că îţi faci cruge şi pupi gemuleţul de bucurie că ai ajuns şi tu să depui….o foie.

Următoarea instituţie….ei, deja aici s-a încheiat programul. Ce, credeai că programul se prelungeşte la nesfârşit?