Nu orice film. Unul pe care să-l văd cu sufletul. Să mă facă să vreau să fiu un nevăzător complicat, educat şi intransigent ca Al Pacino în “Parfum de femeie”. Să-mi trăiesc drama pentru câteva momente în paşi de tango ca şi colonelul american. Apoi să lupt pentru viitorul oamenilor alături de hobiţi ca în “Lord of the rings”. Să fac o incursiune de aproape 10 ore spre Mordor, să  distrug inelul care ar putea readuce răul pe pământ. Asta doar ca să am şansa să iubesc zbuciumat ca în ” The notebook” şi să renasc ca în “American Beauty”. Nimic nu e mai frumos decât o operă de artă ca cele menţionate mai sus. Capodopere realizate de pictorii moderni, de penitele scenaristilor şi minţile agere ale regizorilor. Sunt filme care cred că, peste ani, se vor vinde ca un Picasso. Momente geniale, memorabile. Filme pe care vrei să le revezi ca să le înţelegi pe deplin, precum “Al şaselea simţ”. Sunt filme moderne care cer aceeaşi exigenţă şi acum. Şi “Incepcion” trebuie revăzut. Un film excelent, care însă ratează pentru că se vrea spectaculos.Aproape ca te obligă să te mai uiţi o dată. Vrea să îţi sfideze inteligenţa. Dar mai mult prin abundenţa detaliilor decât pentru ideile geniale. “Al şaselea simţ” însă e parte din tine când îl vezi. Când puştiul spune “I can see dead people, they don’t know they’re dead”, simţi un pumnal de oţel în şira spinării. Nu trebuie să se crape pământul sau să vină mega-tsunamiul ca în “2012″. E de ajuns sa auzi asta şi să înţelegi că Bruce Willis e şi el mort. Genialul Bruce, care ştie să salveze lumea sau un oraş fără să fie penibil. Cine s-ar uita acum la un film “Greu de ucis” cu Dr House în rolul principal?