Pretul linistii

31 Aug, 2010 | De Alexandra Bajureanu | Categoria: Recomandari

Vorbeam zilele trecute despre repatrierea unor conaţionali şi mă minunam de cât de uşor se lasă ei aduşi acasă. Acum, am înţeles şi de ce. Ca să se lase dus din Franţa fiecare adult  a primit câte  300 de euro, plus alţi 100 de euro pentru fiecare copil.  Banii aceştia îi dă statul francez prin Oficiului pentru imigrare şi integrare. Misiunea acestuia începe pe aeroporturile din Franţa. Acolo strãinii primesc, la plecarea cu avionul, “ajutoarele de revenire umanitare”, oferite persoanelor a căror situaţie este precarã.  Cel mai trist mi s-a părut că, am citit într-un jurnal francez online, mai mult de 80 la sută dintre aceste ajutoare pentru întoarcerea în ţara de baştină, au fost date, anul trecut, unor cetãţeni români. Aştept cu infrigurare statisticile pe 2010 şi sper ca măcar de data asta să ne întreacă bulgarii sau orice alt popor.Nu ştiu cum o să se întâmple asta, având în vedere că în 2009, vecinii de la Sud de Dunăre nu au luat decât 7 la sută din cât au dat francezii ca să scape de cerşetorii care le invadaseră oraşele.  Acelaşi ziar francez scria că, tot anul trecut,  Oficiului francez pentru imigrare şi integrare a acordat ajutoare pentru 12.232 de personae. Dacă jumătate dintre acestea ar fi fost copii, la un calcul rapid,  asta ar însemna cam 2.446.400 euro. Bani plătiţi de francezi ca să poată trăi în linişte în propria ţară.  E drept, ajutorul nu poate fi acordat decât o singură dată, indiferent de cât de insistenţi ar putea fi unii dintre conţionali, care, fac ce fac, şi tot pe malul Senei ajung.  Oricum, nici francezii nu-s chiar atât de uşor de dus de nas. Ca  să evite abuzurile, ministrul Imigraţiei, Eric Besson, a înfiinţat, în octombrie 2009, o bazã de date, numită OSCAR (Outil simplifié de contrôle des aides au retour – instrument simplificat pentru controlul ajutoarelor pentru revenirea în ţară). Cât de bine funcţionează sau nu acest sistem, nu o pot spune deocamdată decât francezii care suportă din buzunarele proprii costurile repatrierii. Vorba aceea: ce nu face omul pentru puţină linişte?!

Leave Comment