Un guvern de centură, asta avem! Una-două, îl vedem pe Boc, ba pe Berceanu, ba pe amândoi, pe câte o centură de oraş. Păi, la câte oraşe are ţara asta, am putea spune că Boc are de cules destul capital electoral de pe centurile patriei! E tot ce mai poate! Deşi, uneori dă greş, pentru că centura i-a mai adus lui Boc, pe lângă leaota de jurnalişti, şi huiduieli şi  înjurături. Un accident, pentru că, altfel, centura este pentru premier tribuna perfectă. Singura baie de mulţime e cu  jurnaliştii dar şi cu constructorii celebrelor şosele, cărora oricum le tremură centura pentru ca, deh, a venit şefu` în inspecţie. De altfel, termenul (centură, respectiv curea) pare să-i producă un soi de orgasm demenţial premierului. De la “puşca şi cureaua (centura) lată“ şi până la “strângem cureaua“, e un salt emoţional care-l orgasmează pe   premier…Emil Boc, ahtiat după ieşiri publice, mai nou, dar, totuşi, împiedicat de lipsa de amploare a lucrărilor pe centurile patriei, ia la rând ce şantiere mai sunt deschise prin ţară. Aflu că vineri (27 august) trece de la centuri la şantiere mai elevate, cum e cel al Bibliotecii Naţionale. Cu puţină creativitate, ar mai găsi şantiere. Am şi eu în cartier câteva legate de izolarea termică a blocurilor. Câte declaraţii politice despre posturi blocate, salarii, remaniere s-ar putea face de pe schelele unui bloc! Deşi, totuşi, ideea ar putea fi riscantă. O ieşire pe un şantier într-un oraş nu l-ar scuti pe premier de apostrofările de rigoare. Că oamenii sunt supăraţi foc, şi ar sări chiar la păruială. Tot centura e mai sigură pentru premier. Acolo, Boc se simte zmeu. Acolo, Boc a avut revelaţia: În puii mei, unde sunt miniştri? Unde e Zeus? Unde e adunătura cu care guvernez? Concluzia: Dacă ţara e de mâna a doua, atunci Guvernul şi Preşedintele sunt de CENTURĂ!