Să fim frumoşi…sau pictaţi de Picasso
5 Aug, 2010 | De Valerian Ionescu | Categoria: România
Lărgirea la patru benzi a centurii Bucureştiului a costat 100 de milioane de euro. Tot atât a dăruit generoasa Românie fraţilor din Republica Moldova. 100 de milioane de euro ajung pentru reabilitarea tuturor blocurilor din Iaşi, sau poate pentru a salva definitiv un mic oraş din Africa sau Asia de la foame. Lumea în care trăim, un univers care face abstracţie de calcule şi simţiri, are alte socoteli. Un colecţionar a găsit onorabil să plătească 106,4 milioane de euro pentru tabloul “Nud pe masa de sculptor” (1932) al lui Pablo Picasso. S-a întâmplat întâmplat la începutul lunii mai şi nu mi-am revenit nici acum. Şi ştiţi ce doare cel mai tare? Că omul şi-a păstrat anonimatul. Adică a cheltuit o sumă exorbitantă şi nici măcar nu a vrut să se laude cu asta!ce alt rost ar mai avea o asemenea investiţie? Mi se pare legitim că dacă iroseşti banii care ar salva mii de oameni de la pieire să arăţi lumii că eşti un excentric care vrea să fie auzit şi văzut. Oare ce ar crede somalezii care numără picăturile de apă sau firimiturile de mâncare? Dar merg prea departe, exagerez fără să vreau să fiu poetic. Şi asta pentru că eu, care nu sunt un mare fan al zeului Euro sau vreo rudă a lui Midas, vreun mare cunoscător sau sensibil al cubismului marelui Picasso…..nu sunt capabil să înţeleg. Oare trăim într-o lume în care Seneca, Lermontov sau Eliade ar fi apreciaţi dacă ar fi strâmbi, neciopliţi sau…pictaţi de Picasso. Şi mai e ceva! Tabloul “Nud pe masa de sculptor” este şi urât.