Sfântu Gheorghe. Partea 1.
31 Aug, 2010 | De Iulian Iosub | Categoria: Recomandari
Am fost la Sfântu Gheorghe, în Deltă, la un moment dat, în vara asta. Nu am scris despre asta imediat după ce m-am întors, pentru că nimănui nu i-ar plăcea să citească ceva scris cu pumnul (iogrrfgtujzhzc mnndcdeftgvf ş.a.m.d.). Atâţia nervi mi-am făcut în urma “vacanţei”, încât “îmi joacă creierii în cap ca bila în spray”, încă şi acum, când mă gândesc la ea.
Nu ştiu de unde să încep cu povestirea, aşa că am să înşir o grămadă de cuvinte care îmi vin în minte când mă gândesc la călătoria mea în Deltă, şi am să dezvolt ideile mai apoi: străin prost, ţânţari, ţânţari, ţânţari, tuburi, patru oameni, mâncare proastă, cozi, cozi, cozi, festival, trocarici, evaziune fiscală, vaci ( am să mă mai gândesc la câteva).
Străin prost: ăsta a fost un episod foarte scurt al vacanţei mele, dar care m-a scos din sărite aşa de tare încât, dacă m-aş fi ghidat în viaţă după legile lui M, cu siguranţă că nu mi-aş mai fi continuat călătoria. (Orice lucru care începe prost se sfârşeşte şi mai prost).
Eram în Tulcea, mai aveam câteva zeci de minute până la îmbarcarea pe Pasagerul care trebuia să ne ducă la Sfântu Gheorghe.
Pe faleză, multă lume adunată, vorbăraie, agitaţie, bagaje, cald, câţiva vorbeau deja despre ţânţari, alţii erau deja beţi. În amalgamul de sunete aud vocea unui străin:
- Is this the boat for Saint George?
Poate că mă enervez eu din nimic, dar, într-un gest reflex, m-am întors spre locul de unde venea vocea, şi – nu ştiu cum de m-am abţinut – mi-a venit să-i zic eu, timp de cinci minute, pe româneşte, fără să mă repet… Păi, cum, mă, străinule, vii tu la mine în ţară şi, fără pic de minte şi fără pic de respect, poceşti tu numele localităţilor din ţara mea, mă, străinule care eşti tu străin şi îngâmfat? E un nume propriu, mă, deşteptule, care ai avut tu noroc să te naşti într-o ţară din “lumea întâi” şi să vii în vacanţă în ţara mea de lumea a treia!!!!!! Eu mă duc la tine în ţară, mă, străinule, să întreb lumea “is this the train for Comitatul Portocalelor”????
Spre mulţumirea mea, nu l-a băgat nimeni în seamă. Am prea mulţi nervi acum, continuarea, în numărul viitor.
“câţiva vorbeau deja despre ţânţari, alţii erau deja beţi” …Epic=))
Anul asta a fost a2a oara cand am fost la “Saint George”. Din fericire, nu am avut treaba cu cei 4 angajati, tantarii totusi nu i-am putut evita nici cu tonele de auton.
Una peste alta, a fost chiar ok…si nisipul ala…e unic! Atata tot ca sunt curentii fte fte fte puternici in apa.
Pentru peisajul din Sf Gheorhe, pot spune cu mandrie ca traiesc in Romania, insa in cazul tau…cand sunt si oameni implicati…e de toata jena. Pacat!