Şpaga ca ritual
31 Aug, 2010 | De Andra Mamularu | Categoria: România
Mergem la coafor, nu plecăm fără să lăsăm şpagă. La cosmeticiană la fel. Ne facem ungiile, platim factura şi… lasăm bancnota pentru “mica atenţie”. La restaurant, 10 la sută din nota de plată merge direct în buzunarul chelnerului. Mergem la doctor… ce să mai discutăm?!
Toţi facem la fel. Iar toate astea, puse cap la cap, conduc la concluzii uluitoare. Precum cele dintr-un sondaj recent, realizat de CSOP, din care reiese că trei sferturi dintre români cred că fenomenul corupţiei s-a amplificat în ultimii cinci ani şi că în România nu poţi răzbi fără să dai mită.
13% dintre participanţii la sondaj au recunoscut că au dat şpagă în ultimul an. Iar cei mai mulţi dintre ei locuiesc în Bucureşti. Valoarea cumulată medie a acestor sume “neoficiale” este de 574 de RON pentru fiecare persoană în parte, pe perioada unui an, se mai arată în studiu. Asta înseamnă că aproape un salariu minim brut pe economie s-a dus în buzunarele diverşilor specialişti sau prestatori de servicii.
Ceva mi se pare totuşi că nu se leagă. Din moment ce trei sferturi dintre semenii noştri sunt convinşi că succesul în viaţă e direct proporţional cu greutatea spăgii, cum se face că doar 13 la sută recunosc că au practicat gestul ăsta? Deducem mai multe lucruri de aici: fie suntem mincinoşi sau fricoşi; fie ştim calea spre succes, dar nu suntem de acord cu ea, deci nu dăm şpagă; fie nu ne permitem să ţinem pasul; fie nu ne interesează reuşita; fie e un studiu absolut anapoda.