Suntem cei mai numeroşi emigranţi din Spania! E oficial de vreo 3 luni. I-am întrecut şi pe marocani şi pe ecuadorieni. Potrivit Institutului Naţional Spaniol de Statistică, aprope 900.000 de conaţionali au urmat iluzia iberică. Dumnezeu ştie câţi suntem în realitate, căci astea sunt cifrele celor care sunt în Peninsulă cu forme legale. Nu mă amăgesc să spun că asta e o responsabilitate în plus, că nu are rost. În mod normal, atitudinea majoritarilor minoritari este determinantă pentru imaginea emigranţilor dintr-o anumită ţară. Spania are o problemă reală dacă noi şi marocanii suntem imaginea omului care fuge din ţara lui pentru un trai mai bun. Nu sunt dintre cei care spun că românii sunt acolo la furat, că nu e aşa. Am fost şi eu dintre cei cărorar le spunem “căpşunari”, deşi, culmea, majoritatea nu sunt acolo pentru a practica genul asta de agricultura, pentru că e prost plătit, şi ca un animal social adaptat cum e românul , evită tot ce ţine de căpşuni. Crede-ţi-mă!
Conaţionalii noştri sunt, de cele mai mult ori, nişte oameni cu bun simţ, care muncesc pe rupte de teama ca trecutul să nu îi pedepsească şi să vină iar peste ei ca un bumerang şi să se trezească la cozi de 10 metri pentru raţia de 2 pâini pe zi. Poate şi de asta ne dăm utimul bănuţ la supermarket şi mâncăm mai mult şi mai prost ca germanii sau francezii: să nu cumva să ne trezim din visul frumos al vieţii fără Ceauşescu.
Să revenim totuşi. Sunt însă dintre cei care au simţit ce înseamnă să fii român în Spania şi nu e lucrul pe care ţi l-ai dori şi pentru copilul sau fratele tău. Noi suntem totuşi aia care cerşim pe la semafoare, care cerem bani pentru parcările publice gratis, care spargem bancomate sau care ascultăm maneaua la maxim la semafor în noua noastră maşină. Şi când nu facem asta, păcălim români de-ai noştri, le luăm banii, ne afişăm treningurile cele noi cu ultimul tip de pantof negru şi şosete albe prin restaurante şi spunem în gura mare că spaniolii sunt nişte proşti şi că nu merită ce au. Ba câteodată ieşim în evidenţă cu jaful secolului, aşa cum s-a întâmplat cu puţin timp în urmă în Tarragona(lângă Barcelona)când doi fraţi români au furat din casa unui aristocrat spaniol antichităţi şi diamante de milioane de dolari. Dar a fost vina ibericului…..i-a lăsat să lucreze în casa lui şi i-a mai şi plătit pentru asta.
Nu suntem toţi aşa. Dar sunt mulţi care au venit acolo numai pentru asta. Spanioli temeţi-vă, uitaţi-vă ce facem zi de zi cu ţară noastră, cum arată politica, sportul sau viaţa în România.
Înjurăm şi ţipăm că nu vine cineva să facă ceva. NU NOI. Noi suntem ocupaţi cu altceva. Suntem ocupaţi cu a fi români într-o ţară care nu ne merită, suntem toţi nişte victime.
Un prieten spaniol îmi spunea, pe vremea când eram în Spania: de ce nu te întorci în ţara ta? Toţi oamenii răi au venit la noi. I-am ascultat sfatul….dar m-am înşelat. Răii sunt tot aici!