In secolul trecut am aflat de la domnul Einstein ca spatiul cu trei dimensiuni in care traim e de fapt cu patru dimenisiuni. Adica mai simplu: pe langa fata- spate, stanga -dreapta si sus-jos (axele x,y,z) mai este ceva care e variabil in lumea noastra – timpul. Daca ne luam dupa celebra teorie a relativitatii, un om care ar calatori cu viteza luminii si ar calcula ca a revenit pe pamant dupa vreo 20 de ani ar constata ca aici s-au scurs mii de ani. Adica timpul nu este o constanta, si la viteze cosmice se contracta. Ei bine eu am avut o senzatie asemanatoare fara ajutorul vitezei luminii. Am intrat zilele trecute intr-o gospodarie din satul Rastoci, judetul Salaj.  Sigur, babuta de 85 de ani, stapana locului, nu a calatorit niciodata cu mai mult de 20 de km la ora, viteza maxima a unei carute, asa ca nu o suspectam ca a contractat cumva timpul si a ramas in secolul 17 cu  tot cu gospodarie. Femeia, singura, locuieste si acum intr-o casa din lut, albastra , cu acoperis de paie si cu geamuri cat palma. Exact in case din astea lociuau romanii ardeleni pe vremea lui Horea si din ele au iesit  iobagii la rascoala. Mai vazusem la muzeul satului asa ceva, si cand eram mic in satul bunicii, dar nu erau locuite. Acum mi-a fost dat sa asist la o demonstratie pe viu a modului de trai din evul mediu Transilvan. Am intrat in curtea casei  desi stiam ca nu e nimeni acasa. Exact ca pe vremuri cand in satele ardelene nu trebuia sa bati la usa sa afli daca iti deschide cineva, asa am stiut si acum dupa matura lasata la usa ca stapana locului era plecata. Era duminica si sigur era la biserica. Am intrat totusi fara sentimentul ca cineva m-ar suspecta de ganduri necurate. Eram sigur ca si altii,  ca si mine, intra de curiozitate si ca locul e o adevarata atractie turistica. Nu a trecut mult timp ca batranica a aparut la poarta. A zambit. Stia exact de ce ma aflu acolo. Exact cum baniuam era obisnuita cu tot felul de curiosi ca mine. M-a poftit in casa si dupa ce m-am aplecat sa intru pe o usa ca de pitici am patruns instantaneu in evul mediu. Tavanul din barne groase de lemn, peretii si podeaua din lut si in mijlocul camerei un cuptor care parca a crescut din lutul podei si al peretrlui pe care se sprijina. Toate aseta le-am vazut dupa vreun minut timp in care ochii mi s-au obisnuit cu intunericul. Prin gemuletele cu ochiuri minuscule intra lumina doar cat sa nu te impiedici de obiecte. Nu ca ar fi prea multe acolo. O lavita cu o masa in fata pe care trona o lampa cu petrol. M-am uitat cu speranta la obiectul care ar fi putut aduce lumina dar batranica a dat din cap si a oftat. “Nu mai este petrol , nu stiu de ce nu ne mai da petrol. D-apoi nici nu o aprind cu zilele ca m-am obisnuit asa. Nci in pod nu ma urc cu lumina la mine. Acolo stiu toata randuiala si stiu unde sa pun mana daca-mi trebe ceva. Ma culc cand nu sa mai vede nimic prin casa”. Hmm, m-am gandit automat daca as putea sa traiesc asa. Cea mai grea treaba care mi-a venit in cap a fost ca ar trebui sa ma culc la apusul soarelui si sa ma trezesc la rasarit. Clar un orasan n-ar face fata. Am mai stat ce am stat in odaita care cu trecerea timpului mi se parea din ce in ce mai luminata. Am inceput sa disting obiectele mai mici care pana atunci erau doar forme intunecate.  Am vazut  pe soba un fier de calcat cu carbuni. Un obiect pe care-l vezi la targurile de antichitati. Aici insa inca isi face treaba. Probabil e cel mai longeviv “ticlazau” in serviciu. Am iesit iar afara pe usa piticilor si din curte m-am uitat  mai atent la acoperis. Era inalt si abrupt, aproape de doua ori mai inalt decat peretii casei si arata ca o caciula uriasa in capul unui pitic. Un strat gros din paie ingenios impletite. Cu siguranta o solutie inginereasca  mai buna decat cele moderne. Spun asta pentru ca batarna mi-a zis ca de cand s-a nascut ea nu au fost inlocuite paiele. Am aflat si o alta curiozitate a casei , una care ii cam face pe constrtuctorii moderni sa se scarpine dupa urechi. Casa nu are niciun cui. Nu are nicio particica cat de mica din metal.
Am mai stat putin si am plecat cu gandul la batranica singura care la 85 de ani arata ca la 65 si se plangea doar de dureri de picioare. Sa fie asta oare din cauza teoriei relativitatii?