Viaţă la Venezia
9 Aug, 2010 | De Simona Gherghe | Categoria: Recomandari
Venezia e ca o femeie care-si ascunde o mare suferinţă. E tulburător de frumoasă… Ştiam c-o să-mi placă, de când am vazut “Moarte la Venezia”. De altfel, am tot căutat locuri, pe care le văzusem în film. Am simţit c-o să mă îndrăgostesc de ea, din prima clipă când am dat cu ochii de apă. Şi-apoi de clădirile vechi, foste palate, mijite dintre mlaştini. Atât de tare, încît mi-au dat lacrimile de atâta frumuseţe.
Mi-a plăcut ziua, noaptea, pe uscat, pe străduţe întortocheate, din leagănul gondolei, de pe poduri, din pieţe. În fugă, pe o ploaie torenţială, apă din pământ, muşcând flămând din apa din cer. Plouă cu panică, greu…
Dar nimic nu descurajează cohortele de turişti… Cu toţii aşteaptă soarele. Şi a apărut! Venezia e iar primitoare şi-şi plimbă călătorii, în muzica gondolierilor. Giovanni cântă cu glas melodios. Spune că muzica lui vine din sufet. Doar asta face de 35 de ani… Iar meseria se fură din tată-n fiu. Toată averea şi-a investit-o în gondolă: 30 de mii de euro. Cam cât o maşină bună… Cu barca asta-şi întreţine familia.
Ne spune trist că nici gondolierii nu mai sunt ce-au fost odata…
Îmi plac poveştile, iar lumea, acolo, ţi le spune, daca ai chef să le asculţi. Şi, uite-aşa, am pornit pe urmele lui Hemingway. În barul Harry’s, aproape de San Marco, am băut un espresso. Se spune că scriitorul ar fi avut ceva acţiuni acolo…
Dar cel care l-a deschis e un chelner pe nume Cipriani. Astăzi, descendenţii săi sunt teribil de bogaţi. De altfel, în Venezia, numele Cipriani este o legendă. Cel mai luxos hotel aparţine acestei familii. Puţin mai departe, pe insula Torcello, un colţ de paradis, aceeaşi dinastie mai deţine o pensiune. Acolo, ar fi tras Regina Elisabeta a II a. Şi, desigur, Hemingway…
Venezienii sunt prietenoşi. Au grijă ca turiştii să se simtă bine… C-avem noi ghinion că suntem români… e o altă poveste. Plătim poliţele conaţionalilor. Indiferent de cum arătăm, de ce ştim, de câte limbi vorbim. Dar cred ca n-are a face cu Venezia, ci cu întreaga Italie. Şi am putut trece peste.
Vezi, Venezia te face să uiţi de toate… Să rămâi cu amintirea unui oraş viu, colorat ca o mască de carnaval… Tulburător de frumos…
Ma bucur extraordinar de mult ca te-ai simtit bine, ca ti-ai reincarcat bateriile…
Deci pana la urma furtuna a fost inaintea cantecului gondolierului
Dintr-un motiv sau altul San Marco (inima Italiei) lasa amintiri de nesters: parca renasti, parca te purifici; mijesti ochii si incerci sa “fotografiezi” prin intermediul retinei un crampei care sa nu te paraseasca cat ai trai, nu-i asa?
Este cu adevarat un loc ce transpare la tot pasul valoare artistica, iconografica, combinate cu opulenta capabila sa aduca aici dintre cei mai mari artisti italieni sau europeni…
Urmatoarea oprire va fi Casablanca..:) Nu vei regreta!
Bine ai venit inapoi cu spranceana ta arcuita critic..:)