Despre puii care nu au mai apucat sa zboare…

30 Sep, 2010 | De Oana Frigescu | Categoria: Recomandari

Azi a fost ziua de facut cumparaturi. Nu stiu cum se intampla, dar de fiecare data cand ajung intr-un supermarket, papilele gustative imi devin extrem de active, iar poftele imi revin mai ceva ca in timpul sarcinii. Sa nu va inchipuiti ca mi se intampla vreodata sa fiu proaspat ridicata de la masa. NU! E greu sa te mobilizezi cu burta plina. Te uiti la rafturi si parca iti lipseste inspiratia, ti se pare ca acasa ai de toate si nu ai idee pe ce sa pui mana, sau, dimpotriva! Te trezesti ca nu stiu ce produs nu ti se mai dezlipeste de mana cate vreo 10 minute in incercarea de a-i gasi termenul de valabilitate, pe care il foloseai, de fapt, ca pretext pentru a-ti pune ordine in gandurile care te-au framantat mai toata ziua. Nu mi-a placut niciodata sa fac aprovizionarea. Ma oboseste aceasta activitate, iar daca nu sunt insotita de cineva, mi se pare cu atat mai plictisitor.

De data asta, am alergat printre rafturile cu alimente in speranta ca voi reduce la minimum timpul petrecut in supermarket si ca, la final, voi avea parte de o masa copioasa. Am adunat in cos produse pe care pun pariu ca le voi regasi pe raftul frigiderului sau in debara, insa m-am gandit ca fiind criza, nu strica sa ai niste rezerve. Nu se stie niciodata cand “sar” iarasi preturile din rafturi sau cand iti bate vecina la usa intinzandu-ti o cana goala sa-i torni niste orez. Pretexte!

Odata ce am epuizat aceasta activitate atat de necesara unui camin bine-organizat, am dat fuga la standul cu mancare gatita. Aici fripturile bine rumenite, inca fumegande, te imbiau sa le degusti, garniturile care mai de care mai apetisante iti faceau cu ochiul, iar salatele, mmmhh… iti venea sa te lingi pe degete numai privindu-le.

Stau frumos la coada, desi foamea imi cam dadea de furca si, in sfarsit, aleg o caserola mare, semn ca e momentul sa incep sa ma servesc din aripioarele care-mi lasau gura apa. Langa mine, o fetita care de-abia putea zari peste tavile ticsite cu mancare, isi alegea impreuna cu tatal ei ingredientele pentru o salata sanatoasa, plina cu fructe, legume, cereale, nuci, seminte si ciuperci, care pareau pictate, atat de proaspete si suculente erau. Fetita ma observa si ma fixeaza pret de cateva minute cu ochii sai mari si albastri, apoi se uita catre taticul sau si il intreaba:

- Ce sunt alea?
- Aripioare de pui, ii raspunde tatal.
- Pui care zboara? se mira fetita…
- Care ar fi zburat, raspunde tatal aruncandu-mi cea mai patrunzatoare privire pe care am zarit-o vreodata.

One comment
Leave a comment »

  1. LOL…greu e sa fii parinte!

Leave Comment