Duşmanul nostru, oboseala…
30 Sep, 2010 | De Raluca Ciobanu | Categoria: Momente
Suntem compleşiţi de griji, de întrebări, de muncă. Nu avem timp. Nu ne mai întâlnim cu noi înşine. Uităm ce ne place, ce ne relaxează, cine suntem. Până şi seara, când ajungem acasă, acţiunile noastre sunt robotizate. Suntem nervoşi, agitaţi şi ne dăm seama că toată energia ne-am risipit-o stresându-ne.
Oboseala a devenit un adevărat duşman. E o vorbă în popor care spune cam aşa: “dacă prietenii vin şi pleacă, duşmanii se… acumulează”. Cam asta e treaba şi cu oboseala.
Mereu obosiţi, nu mai găsim energie să luptăm cu duşmanul. Şi-l lăsăm să ne domine. O zi, o săptămână, o lună. Când, în cele din urmă, zicem că punem stop, nici nu mai ştim unde să revenim.
Şi nu doar organismul nostru se resimte, ci şi psihicul. Aici se influenţează unul pe altul. Un fizic plăcut nu e altceva decât oglinda unui tonus ridicat. Ca să înţeleg şi să explic mai bine, eu mă întorc mereu la diferenţa dintre un zâmbet şi un râs. Când râzi, se mişcă fiecare muşchi al feţei. E o energie pozitivă acolo. Eşti un om frumos. De câte ori nu aţi spus că o femeie/un bărbat e mai frumos atunci când râde?!
Oboseala nu e plăcută niciodată… Şi, totuşi… Mă gândesc acum la oboseala de vineri seară, când ai un faţă un weekend liber. Cred că, dacă poţi să te gândeşti la weekend, e semn că duşmanul nu te-a dominat cu totul. Şi-n astfel de clipe ai spune că, vineri seară ori înainte de un concediu, există şi oboseală plăcută…