Fără Tom…..Jerry, un pet adorabil
30 Sep, 2010 | De Andreea Stroe | Categoria: Recomandari
Un căţel la uşa omului, e o faptă mare. Necesită multă îngrijire, atenţie şi, de ce nu, ceva cheltuială, acolo. Şi pentru că smiorcăielile copiilor din dotare nu mai încetau am hotărât să iau cel mai mic pet posibil, care facă şi el ceva, cu care să te poţi juca, la o adică, să îl giugiuleşti, dar să nu necesite un efort istovitor pentru întreţinere. Aşa m-am ales cu o pereche, un el şi un el, de hamsteraşi. Nu am vrut pui, drept urmare am cumpărat 2 masculi. Câte un mascul de copil. Haioşenii mai mari nu am văzut! Zău! Se îndoapă toată ziua, mai puţin perioadele în care dorm.
Şi dorm….dorm pe ei…nici nu mijesc ochii bine şi o iau la înfulecat. Noaptea e discotecă pentru ei. Au treabă de ros toate zăbrelele cuştii. Adoră să aibă colţuri, tuneluri, spaţii cât mai înguste în care să se înghesuie şi să doarmă unul peste altul cu orele. Au un minus. Nu sunt asemenea hamsterului din Bolt, atât de expansivi, de jucăuşi. Să-i extragi din mediul lor, din cuşcă e o traumă pentru ei. Din moment ce ţi-au ajuns în palmă nu mai au stare. Intră în acţiune faza de panică şi fac orice să scape! Hamsterul nu e ca un câine care cooperează, cerşeşte iubire, dă iubire. În schimb, te simte când vii şi intinde boticul printre gratii. Probabil, după interes să miroasă posibila cina. Ca să nu mai spun cât de pofticioşi sunt! Când gătesc, se lipesc de zăbrele şi nu mai pleacă de acolo până nu le dai şi lor ceva. Orice! Culmea e că din peturi pentru copii, cei doi, Rex şi Ratatouille, au ajuns distracţia părinţilor şi nu a copiilor, pentru că odraslele au uitat de ele. Atunci, mă felicit că nu am luat câine!