Femei frumoase I
25 Sep, 2010 | De Alexandra Badoi | Categoria: Stil
Unele au buzele firave, subţirele, altele au buzele pline şi cărnoase, unele au sânii mici, altele mari sau foarte mari, unele au coapse subţiri, altele le au mai groase, fiecare e într-un fel. Că e un fel urât, că e un fel frumos, greu de spus…depinde de gusturi, până la urmă frumuseţea e relativă.
Oare ce anume face o femeie frumoasă? Eu aş spune zâmbetul, privirea, vorbele, alţii e posibil să gândească altfel…Dacă ar trebui să mă refer doar la aspectul fizic, aş putea crede că frumuseţea înseamnă simetrie, echilibru, armonie, adică trăsături pe care le considerăm potrivite pentru că aşa am fost obişnuiţi. Mă întreb cum ar fi fost dacă în antichitate frumosul era reprezentat de sculpturi şi de picturi care arătau femei strâmbe, cu diferite anomalii? Dacă Afrodita era o femeie cu burtă, cu ochii mici şi câşi, cu nasul mare, cu un braţ mai lung decât celălalt şi cu picioare scurte? Dacă grecii aşa vedeau frumuseţea? Şi dacă şi pentru romani Venus era o zeiţă înghesuită, haotic construită, cum ar mai fi fost frumuseţea în zilele noastre? Probabil că tiparul frumuseţii ar fi fost cu totul altfel şi probabil că acum noi, oamenii bine proporţionaţi, am fi fost consideraţi urâţi.
Să revin totuşi la ceea ce înseamnă frumosul în zilele noastre. Mai sus scriam despre tiparul originar, acel şablon din mintea oamenilor care a transmis caracteristicile esenţiale…ei bine, modelul antic al frumuseţii nu e chiar tipar. A mai fost ajustat pe ici, pe colo, astfel că femeia- model şi-a mai schimbat dimensiunile: în loc de formele rotunde şi apetisante care erau atât de apreciate în vremurile vechi, au apărut oasele lungi, cu câţiva muşchi, iar fata “grasă şi frumoasă” s-a transformat în “fata şnur”, cu ” mijlocel tras prin inel”.
Ce va fi considerat frumos de acum încolo? ‘Om trăi şi ‘om vedea…până atunci fetele şi femeile din lumea întreagă tind spre frumuseţe şi apelează la tot felul de trucuri, mai mult sau mai puţin dureroase, doar, doar s-or face ele mai frumoase…
- va continua
Cum ai spus mai sus, frumusetea este relativa si asa a fost inca de acum mii de anii. Cred ca cea mai buna modalitate prin care putem vedea cum a evoluat ideea oamenilor despre frumusete este sa privim tablourile si sculpturile realizate de-a lungul mileniilor. Una dintre cele mai interesante perspective (poate si pentru ca a fost inovatoare) a fost cea a grecilor, ei avand un cult pentru corpul omenesc. Toate aceste idei au fost relative, pentru ca oamenii sunt schimbatori, la fel ca si gandirea lor. Pe de alta parte, ce se poate observa este ca marii artisti au fost mereu in cautarea perfectiunii si a proportiei de aur. Pentru unii un mit, pentru altii ceva palpabil. Sper sa apara comment-ul acesta, am vazut ca cel de la post-ul despre scoala nu a aparut.
Ada, mi-ai amintit de un interviu pe care l-a oferit Umberto Eco, după lansarea celebrei sale Istorii a Frumuseţii.
Îl găseşti aici:
http://www.contrafort.md/2004/122/792.html