România are o mulţime de fete frumoase…aşa se spune şi cred că aşa e, nu degeaba  a sugerat primarul Mazăre să ne folosim de această înzestrare a fetelor noastre şi să ne facem un fel de brand de ţară bazat pe frumuseţea lor, poate, poate aşa va creşte numărul de turişti. Nu ştiu acum dacă aspectul româncelor i-ar putea face pe străini să uite de serviciile scumpe şi proaste oferite, dar probabil că i-ar atrage mai mult decât o frunză verde pe care o întâlneşti în orice altă ţară…totuşi parcă despre femei frumose voiam să scriu, nu despre brandul turistic…

Zilele trecute am aflat că la Hollywood  frumuseţea naturală  a început să fie apreciată în defavoarea frumuseţii obţinută cu bisturiul; emisiunile din SUA care încurajau operaţiile estetice au fost scoase din grila de programe, iar la castinguri au început să se caute fete frumoase de la mama natură. Mie îmi cam plac ştirile astea, în sfârşit lucrurile par să se apropie de normalitate…

Nu pot să spun că sunt împotriva operaţiilor estetice, nu am condamnat nicio persoană care şi-a făcut vreo intervenţie dacă avea într-adevăr nevoie, doar că mi se pare că de cele mai multe ori femeile apelează la aşa ceva doar din nişte exagerări ale lor. Argumentele pentru care aleg să se opereze nu mi se par convingătoare, unele dintre femeile acestea nici măcar nu sunt conştiente de efectele unei astfel de operaţii şi se trezesc peste câţiva ani că organismul nu le mai suportă silicoanele, iar corpul le devine sensibil la orice schimbare a vremii. În ciuda acestor efecte, din dorinţa de a  atrage atenţia, de a fi ca X sau Y din ziare, din speranţa că astfel şi-ar putea dobândi încrederea în ele însăşi, femeile aleg să-şi mai retuşeze formele. Dar cel mai stupid motiv pentru care o femeie şi-ar pune silicoane ar fi  să-şi dorească  implanturile pentru a cuceri un bărbat. Nu cred că  vreo femeie ar vrea ca bărbatul să o iubească doar pentru plasticul din ea…

În fond, femeile  ar trebui să ştie că nu sunt perfecte, sunt diferite una de cealaltă, fiecare cu particularităţile, cu defectele şi calităţile ei. Totul e să se simtă bine aşa cum sunt, să se placă atunci când se uită în oglindă. Dacă simt nevoia să îmbunătăţească ceva la aspectul lor, ar fi bine să înceapă mai întâi cu acţiunile care nu ar putea avea efecte negative (să facă sport, să se îngrijească mai mult de aspectul lor) şi abia apoi dacă nu sunt mulţumite, ar putea apela şi la ajutorul bisturiului.

Acum am o întrebare pentru femei şi pentru bărbaţi deopotrivă: ce femei vă plac mai mult, cele naturale sau cele “tunate” ?