Două dup-amiaza. Dormeam lemn. Buştean. Sună telefonul. L-aud prin vis (că era la capu’ patului), mă opresc din cucerirea lumii, pun pauză, fac ochi, răspund. La celălalt capăt al firului hertzian, o voce de mascul.

El (cu noduri): – Ăăă, alo, vreau şi eu cu Ioana.
Eu (năclăit): – …cine?
El (îşi ia avînt) – Cu Ioana!
Eu (izădit) – Nu e, dom’ne, nicio Ioană acilea. Ai greşit număru’.
El (obraznic) – Cum să greşesc număru’, nu l-am greşit!
Eu (nervos) – Păi dacă nu cunosc nicio Ioană! Ce număr ai format?
El (cu tupeu) – Ăsta!
Eu (plictisit) – Ăsta care? Uită-te-n telefon şi zi, ce dumnezeu!
El (aprig) – Păi ăsta pe care am sunat!
Eu (decis) – Uite ce-i, amice.. Ai greşit număru’, hai noro…
El (cu schepsis) – Auzbă, ăsta.. Am zis aşa, că nu caut nicio Ioana.
Eu (surprins) – Da’ pe cine?
El (dur) – Fraere, lasă figurile. Te ştiu io pe tine. Fii atent, cînd te prind ai belit-o.
Eu (şi mai surprins) – C-ce?
El (dur) – Nu că ce. Mai faci pe şmecheru’? Fii atent la mine, să te fereşti..
Eu (amuzat) – Păi de ce? Prietene, vezi că ai greşit număru’..
El (dur) – ..că odată şi-odată tot dai ochii cu noi. N-am greşit niciun număr.
Fac o pauză, apoi nişte conexiuni.
El (dur) – Să ai grijă pe unde umbli, bă ciumafaie, că te băgăm în spital!
Eu (liniştit) – ‘Ai nu zău? Mă, nene, ce dracu.. dacă eu îţi spun că ai greşit număru’.. Ia uită-te-n telefon, zi ce număr ai tastat.
El (şi mai dur) – Bă, nu mă lua pe mine cu d-astea! Auzi, mă, că cică am greşit număru’!
Altul de lîngă el (estompat) – Ia dă-l bă încoace! Băăă!! Am făcut trei ani dă pujcărie, mai fac trei! Te crestez, îţi fac buzunare, bă!!
Eu (zîmbitor) – Hai, frate.. Ia zi, de unde eşti?
El (brusc în telefon) – Fraere, nu fă pe şmecheru’! Că te ardem!
Eu (plictisit) – Ce dracu, mă, nu înţelegi? De unde eşti?
El (dur) – De-aici! Nu mai ştii ce-ai făcut la magazin?!
Eu (rîd) – Ce magazin?! Da, mi-am cumpărat vopsea de oo. Mă omule, zi de unde eşti..
El (enervat) – Băăă!! Cum ce magazin? Aci, în Satu Nou!
Eu (rîd înfundat) – Satu Nou, ă? Dom’ne, eu sînt din Bucureşti!
El (blocat) – Bucureşti? Ăăă.. Auzi, bă că e din Bucureşti! Nu e ăsta!
Eu (liniştit) – Păi eu ce-ţi zic, aţi greşit numărul..
El (pocăit) – Aoleu.. aşa-i, am greşit număru’! Frăţioare, îmi pare rău..
Eu (regeşte) – Ei, lasă, nu e bai, se mai întîmplă..
El (pocăit) – Serios, cum dracu.. Da’ erai aşa calm..
Eu (mîndru) – Păi am stat cinci ani printre ardeleni..
El (grăbit) – Aia e, cine ştie.. Nu te supăra.. hai noroc!
Eu (zîmbăreţ) – Te-am pupat!

Click! Băgat cornu’ n pernă, revenit la somn.