Da! Am fost mireasă! :)
14 Oct, 2010 | De Alexandra Badoi | Categoria: Stil
Când sunt mici, fetiţele visează la cea mai frumoasa zi din viaţa lor, ziua în care ele vor fi ca nişte prinţese, iar Făt Frumosul lor le va cere în căsătorie… flori, porumbei, inimioare, zâmbete şi lacrimi de fericire, nelipsita rochie albă, toate elementele unei nunţi de poveste.
Pe la 9,10 ani şi eu îmi inchipuiam cum aş fi arătat mireasă, visam cu sora şi cu prietenele din spatele blocului, uneori îmi mai şi desenam rochia împodobită cu margarete (de la mami mi se trăgea pasiunea pentru florile astea). Apoi, când am mai crescut puţin, văzând câteva filme, mi-am zis că nunta mea ar trebui să fie specială, nu pompoasă. Şi atunci mă închipuiam lângă malul mării sau sus, pe o colină, doar eu şi el…şi preotul, briza, sunetul valurilor sau freamătul frunzelor şi lumea întreagă undeva departe… Au mai trecut câţiva ani şi deja mă gândeam că nunta ar trebui să fie un moment spontan, fără rochie albă, fără pregătiri. Mă şi vedeam mireasă în Las Vegas, pentru că acolo într-o jumătate de oră totul s-ar fi rezolvat.
Acum nu mă mai gândesc la nuntă, pentru că încă nu o simt foarte aproape, dar am avut ocazia să fiu mireasă! Bine, doar cu hainele am fost mireasă 
… şi mi-a plăcut, chit că m-am chinuit cu o rochie imensă, care cred că avea undeva la 20 de kg. Nu ştiu cum s-ar putea mişca o mireasă în ziua nunţii dacă ar purta aşa ceva, dar într-adevăr te simţeai ca o regină în ea. Rochia avea pietre semipreţioase, dantele, broderii, era toată ca o mare bijuterie. Cea de-a doua rochie de mireasă, era mai “purtabilă”, adică mai uşurică, într-un stil retro, fiind de asemenea împodobită frumos cu dantele şi pietre.
Am îmbrăcat rochiile despre care am povestit pentru că urma să fac nişte poze. Cristian Niculae şi Dan Nichitiu ( www.glamography.ro ), amicii mei fotografi, mi-au propus să facem o şedinţă foto, în care eu să fiu mireasa, iar Alina Tănasă şi Diana Enciu (http://absolutelyfabulous-cupcake.blogspot.com ) au adus rochiţele, bijuteriile, m-au aranjat şi m-au ajutat să mă mişc de colo, colo. Locaţia aleasă a fost pe măsura rochiilor, un restaurant elegant de pe Dorobanţi, unde chelnerii se ofereau care mai de care să fie miri, iar cei veniţi în vizită, trăgeau cu ochiul la rochiile pe care le purtam eu.
Ce a ieşit? Nişte fotografii frumoase, zic eu. Vă arăt chiar acum câteva şi aştept păreri :
Păi…
Poza 1: Ada face baie în rochie
Poza 2: E interesantă, dar efectul alb-negru parcă nu se potriveşte. Poza aş denumi-o generic “Îndoială”.
Poza 3: Uau. Prin modul cum ţii braţele descrii fie un 5 fie un 8, fie infinitul (ca 8 întors). Interesantă ca geometrie, dar nu mă impresionează neapărat ca atitudine.
Poza 4: Aş denumi-o: “O mireasă sinceră”. Nimic nu e exagerat. Te pune pe gânduri. O poză care mi-e dificil să o apreciez, căci îmi deviază atenţia dinspre model spre evenimentul pe care îl exprimă modelul.
Ultima poză: Nu-mi place. E prea emoţională.
te pup si multa bafta pe viitor >:D<