Te frapeaza, daca mergi la Opereta, sa vezi în cele în 2 acte (modernismul a restrâns cele 3 acte la 2), disonanţa mare între muzică şi tuşurile trase de regizor pe aici, pe colo. Viziunea regizorului, tânăr, este uneori macabră, aşa încât, mărturisesc faptul că am plecat de la spectacol cu un gust amar. Pentru că se spune că arta te înalţă, te ridică, îţi rafinează simţurile. În cazul acestui spectacol, contrapunctul a constat în scenele umoristice, graţie interpreţilor cu mult talent actoricesc. Regizorul a vrut de fapt să ironizeze realitatea, dar, totuşi, să o prezinte în forma ei nudă. Vulgară, macabră, stăpânită mai degrabă de schizofrenie, de forţe negative. Cum altfel am putea cataloga scena în care Liliacul în zbor deasupra scenei pe care se destrabălau celelalte personaje cântă şi mimează rolul de păpuşar suprem al lumii. Liliacul, el însuşi un simbol al răului, devine explicit cel ce domină viaţa. Altfel, regizorul a umblat la instinctele primare ale spectatorilor, incluzând în spectacol elemente primare. La un moment dat, pe scenă plouă cu apă, apă, se face spectacol cu fachiri, explodează lucruri, iar mai târziu Liliacul şi un conte (contra
tenor)ajung în public. La faza asta 10 pentru regizor, care a vrut sădea acţiunii acel iz precum cel 3D. Realitatea este 3D, dar senzaţia pe care vrea regizorul să o dea este aceea de in touch cu sala. În plus, un plus, este cel al tabelei pe care se afişează textele în engleză pe care mărturisesc că le-am consultat pentru că nu înţelegeam o iotă din ce se cânta în română. Nota 10 pentru soldatul Frosh,foarte bine interpretat. În concluzie, o muncă imensă la acestspectacol, mult prea lung după gustul meu, 3 ore, doar cu o pauză de15 minute. Pentru spectacolul ăsta, oamenii au muncit zilnic cu repetiţii de 2 ori pe zi, cu pauză de câteva ore între. Ştiu din interior, pentru că am pile. Iar salariul este de mizerie. O violonistă primeşte după tăierea de 25%, doar 13 milioane de lei!