Puterea de a renunța
31 Oct, 2010 | De Gabriel Hizo | Categoria: Recomandari
Doamna Cristina Anghel a decis să oprească greva foamei. Emil Boc și Daniel Funeriu, sunt convins, exultă în sinea lor că au învins. Pentru ei doamna Anghel e încă un om nerealist, plătit de cine știe ce dușman al „reformei”profunde pe care cei doi o păstoresc. N-ar crede nici în ruptul capului că un om a stat 70 de zile de zile în greva foamei doar pentru o idee. E aberant așa ceva! Pentru o idee ei nu s-ar înscrie nici măcar în partid. Alte lucruri îi mână-n luptă: posturi pentru prieteni, afaceri pentru cunoscuți, avantaje pentru ei, mașini de lux second-hand cumpărate la preț de rable ruginite, etc. Nicidecum idei precum demnitate, respect, viitor, învățământ, bună guvernare, puterea de a renunța. Mă bucur că doamna Anghel a ales să trăiască (deși numai Dumnezeu știe cu ce sechele s-a ales după acest sacrificiu) pentru că Emil Boc sau Daniel Funeriu sunt prea mici pentru un gest atât de mare. Pur și simplu nu l-au înțeles! Au o capacitate infernală de a întoarce evidentul în funcție de interesul lor, încât demersul doamnei Anghel de a opri greva cei doi l-au intrepretat drept o dovadă de slăbiciune a celor care-i contestă. Daca-r avea măcar jumătate din puterea doamnei Anghel atunci ar fi în stare să renunțe la pozițiile lor. Speranțe deșarte, însă. Doar oamenii puternici știu când să renunțe. Iar cei doi nu sunt deloc puternici cu toate girofarurile și gărzile de corp care-i însoțesc.