Vă mai amintiţi seara de Sf. Andrei din copilărie? Pentru mine seara de « Moş Andrei » era fascinantă. De obiceri, această sărbătoare o petreceam la bunicii mei din partea mamei, la Botoşani. În ajun, bunica Anica mă punea să aleg 12 cepe, dintre cele mai mari, din cămară. Le puneam într-o cutie şi le urcam în podul casei, unde stăteau până în seara de Crăciun. Fiecărei cepe îi corespundea numele unei luni. Cepele care se stricau până la sărbătoarea Naşterii Domnului indicau lunile ploioase ori cu grindină, iar cele care încolţeau simbolizau belşugul, luni favorabile recoltei.
Tot în noaptea de Sf. Andrei se pune grâul la încolţit. Bunicul Vasile avea însă obiceiul să pună într-un castron câte un bob din fiecare cereală pe care intenţiona să o cultive primăvara următoare. După aproximativ 7 zile unele seminţe încolţeau, altele nu. Aşa decidea bunicul ce grâne să cultive, ca să aibă ce recolta în toamnă.
Apoi bunica îmi spunea tot felul de poveşti despre Sf. Andrei. Cum a fost el, mai întîi ucenicul Sf. Ioan Botezătorul, apoi la urmat pe Iisus Hristos, a ascultat de poruncile Sale, iar după răstignirea Mântuitorului a mers în lume să propovăduiască învăţăturile creştine. Aşa a ajuns Sf. Andrei în Dobrobea şi i-a creştinat pe români.
O altă poveste spune că în noaptea de Sf. Andrei toate necuvântătoarele prind grai. Animalele pădurii pot vorbi la fel ca oamenii, chiar şi păsările din curte ori vitele din grajduri, puţini sunt însă cei care pot auzi vorba lor.
Cea mai înfiorătoare poveste e una cu strigoi. Se spune că în noaptea de Sf. Andrei bântuie pe pământ tot felul de spirite rele: strigoi, moruni… Ca astfel de arătări să nu se cuibărească în casă, bunica scotea din sobă cenuşa caldă de peste zi şi o împrăştia prin toată curtea. Dacă avea rufe pe sărmă, era musai să le strângă înainte de apusul soarelui ca nu cumva să se fi ascuns necuratul în ele.
Vremuri mistice, timpuri apuse, amintiri frumoase… Din noaptea magică se mai păstrează încă obiceiul un obicei: cel care vesteşte ursita. Fetele nemăritate mai obişnuiesc şi astăzi să-şi pună sub pernă un fir de busuioc, în speranţa că-şi vor visa sortitul.