Ca ciupercile după ploaie… II

29 Dec, 2010 | De Irina Dinca | Categoria: Cultura

Muzeul Judeţean Argeş nu s-a lăsat mai prejos la capitolul activitate editorială. Potenţialul creator şi artistic al oamenilor de cultură din judeţ a fost promovat de Editura Cultura. Scriitori, istorici şi critici literari precum George Rizescu, Mihail Diaconescu, Vasile Novac, Sergiu Nicolaescu, Marin Ioniţă ori Elena Cruceru şi-au publicat operele la această editură. Activitatea editorială este asigurată de numai trei angajaţi Radu Stancu, care se ocupă de editarea cărţilor ştiinţifice, Dan Rotaru are în subordine domeniul literar, iar Gabriel Dumitru tehnoredactarea şi aspectul grafic. Echipa mai numără doi colaboratori şi câţiva referenţi. Tirajele unui titlu variază între 500 – 1800 exemplare, tipărirea se face în regim de autor. Cartea gata tipărită i se aruncă în braţe autorului, iar el trebuie să se descurce singur cu vânzarea exemplarelor. De cele mai multe scriitorul sfârşeşte prin a face cadou prietenilor ori cunoscuţilor toate cărţile care au văzut lumina zilei. În vreme de criză, artiştii ajung să creeze doar de amorul artei …
Şi profesorii pleacă cu căţile în braţe de la editură, nu doar oamenii de cultură. Editura Universităţii din Piteşti publică materiale tipizate, cursuri pentru studenţi, cărţi ştiinţifice de management, marketing, informatică-matematică, biologie, limbi străine, horticultură, educaţie fizică, drept, filosofie, teologie, sociologie tot în regim de autor. Activitatea edituri e asigurată de 5 angajaţi, dintre care: un director, un editor şi trei tipografi.
Şi preoţii au editura lor. Editura Episcopiei Argeşului se ocupă de tipărirea cărţilor de slujbă şi religioase Autorii sunt în exclusivitate feţe bisericeşti. Cărţilor lor se adresează elevilor de la seminarul teologic, studenţilor la teologie, dar şi credincioşilor. Distribuţia cărţilor de cult ori de rugăciune se face prin parohii şi mănăstiri. Pe plan local însă, editura apelează şi la serviciile unei firme de distribuţie cu vânzare la chioşc. Pentru că nu dispune de tipografie proprie, manuscrisele văd lumina tiparului fie la Bucureşti, fie la Piteşti.

Leave Comment