I-a venit încă o idee „genială” pentru reducerea cheltuielilor de la buget. Şi, ca de obicei, a lansat în presă mai degrabă un zvon decât o propunere palpabilă: reducerea duratei concediului maternal de la doi ani, la un an. Din cele 198.000 de persoane care sunt, în prezent, în concediu maternal, aproape 90 de mii au un copil în vârstă de până la un an. Aşadar, un calcul simplu arată că peste 100 de mii de mame ar fi rămas fără indemnizaţia de creştere a copilului.
De ce s-au panicat oamenii? Să vedem care ar fi fost opţiunile acestor părinţi? Ce puteau face aceste mămici dacă statul le obliga să se întoarcă la muncă? Cine ar fi avut grijă de copiii lor, dacă nu aveau o rudă la care să îi lase? O primă soluţie ar fi fost creşa. Problema este că mai toate sunt deja supraagomerate. În creşele româneşti, media este de un îngrijitor la 20 de copii, mult peste media europeană, de 6 copii. Aşadar nu există personal care să aibă grijă de aceşti bebeluşi, poate din cauza salariilor foarte mici. O altă problemă, însă, este şi numărul creşelor, nici pe departe suficient măcar pentru cererea actuală. Câteva exemple. În Bucureşti, sunt doar 2.000 de locuri în creşe şi 80.000 de copii cu vârste între 0 şi 3 ani. Iar în provincie situaţia este şi mai rea. În Galaţi au mai rămas doar 2 creşe care nu pot primi decât 1,4% din numărul copiilor. În Constanţa e puţin mai bine. Sunt 5 creşe dar şi 1.500 de cereri nesoluţionate. Iar exemplele ar putea continua. Şi, să nu uităm, creşa nu e gratuită. Un părinte trebuie să plătească între 500 şi 1.000 de lei pe lună pentru o creşă cu program de dimineaţă până la ora 14. Pentru că la cele cu program prelungit până la ora 20 preţurile ajung până la 1.500 de lei pe lună. Alternativa ar fi angajarea unei bone, dar şi ea trebuie plătită. Iar bonele cer între 1.000 şi 1.500 de lei pe lună.
Cum a rezolvat-o Guvernul? A tăiat concediul, dar numai în cazul femeilor care nasc începând cu 1 ianuarie 2011.