Ultima zi a anului mi-a adus o întâmplare veselă şi tristă în acelaşi timp. Pe drumul spre casă m-a lovit un domn în spate. De fapt maşina unui domn a făcut astfel încât numărul de înmatriculare al maşinii mele a zburat cât colo. M-am dat jos din autoturism ca să evaluez pagubele. Nu erau cine ştie ce în afara faptului că nu mai aveam număr, bară spate şi nici luminiţele acelea de la număr. Superb. Maşina domnului şi mai avariată. Pornim spre secţia de poliţie cea mai apropiată.
După completarea faimoaselor formulare îngrozitoare unde depeni ce te-a adus pe la circa de poliţie şi după o aşteptare de o oră, am intrat în sfârşit să discutăm cu domnul poliţist. Ne-am aşezat pe scaune. Domnul poliţist ne-a privit cât să estimeze situaţia:o femeie şi un bărbat s-au ciocnit în trafic. “Dumneavoastră (şi arată spre mine) l-aţi lovit pe domnu’ ”. Clar că feminitatea mea şarmantă l-a făcut să facă această supoziţie eronată. Zâmbesc savurându-mi momentul de glorie: “Domnul m-a lovit de fapt”. Deja l-am surprins. După alte câteva glumiţe făcute parcă special ca să îmi atragă atenţia deja obosită după o zi grea de muncă, domnul poliţist îşi exprimă îngrijorarea cum că dacă făceam o înţelegere amiabilă cu domnul, acesta nu mai plătea o amendă de 120 de lei şi nu mai era păgubit nici de 3 puncte de penalizare. Cu un zâmbet tâmp de uimire, îi cer scuze domnului că l-am făcut să treacă printr-o asemenea experienţă, ba mai mult îi şi dau 20 de lei ca să plătească amenda pentru că domnu’ poliţist nu avea schimbat. Deodată domnu’ poliţist mă întreabă unde lucrez. Îi împărtăşesc cu inima strânsă informaţia, el se laudă că are numărul de telefon al unei vedete de la Antena 3, ba mai mult mi-l şi arată ca să nu cred cumva că exagerează. “Deci cum vă numiţi?”. “Naty Badea”. În timp ce îmi scrie meticulos numele în documente, îşi exprimă şi antipatiile :”Dar să faceţi cumva să scăpaţi de Mircea Badea. E ceva omul ăla…”. Mă înroşesc, mă uit să văd vreo undă de ironies au de glumă. Nimic. În mod firesc, urmează indignarea. Mă amuz că nu face legătura, mă gândesc dacă să îi spun sau nu. Până să iau decizia, mă trezesc pe hol, cu asigurarea celui care m-a lovit, în mână.
De aceea vreau să îi transmit acelui domn poliţist, aşa ca un cadou de An Nou: “Domnu’ poliţiiiiiiiiiiiiiist, Mircea Badea e frate-miuuuuuuuuuuuuuuuuu!!!!!!!!!!!!!!!!!!!”
La mulţi ani şi un an nou fericit! Fratelui meu, bineînţeles!:) Şi vouă tuturor, desigur!