Sarbatorile de iarna ar trebui sa fie un prilej de bucurie, veselie si fericire. Din pacate, vad ca in fiecare an se transforma intr-o alergatura inutila dupa mancare, cadouri, kitsch-uri. Toate marile magazine freamata de lume, o mare de oameni agitata sa-si umple cosurile cu de toate. De parca ar exista un semn universal care spune ca de sarbatori trebuie sa mancam mult si prost, ca si cum in restul anului tinem post negru . Cautam peste tot cadoul perfect pentru te miri cine, cand de cele mai multe ori cadoul perfect este un gest pe care ai uitat de mult sa-l faci. Dar vin sarbatorile si-ti amintesti ca e momentul sa faci ceva sa iti rascumperi greselile de peste an. Orasele se impodobesc de sarbatoare, dar luminile de pe marile bulevarde nu fac altceva decat sa scoata si mai mult in evidenta mizeria de pe strazi. La fiecare gura de metrou s-au infiintat targuri ad-hoc de unde poti cumpara mai de toate. Toata lumea isi lauda marfa in gura mare, galagia te asurzeste, kitsch-ul e la el acasa. Freamatul din marile orase ma duce cu gandul la linistea satului. As vrea sa mai pot petrece sarbatori de iarna la gura sobei, cu colinde autentice si cu linistea de pe ulite. As vrea cozonacul sa fie facut in cuptorul din curte, prajiturile sa fie facute de casa, la costuri reale nu la suprapret, iar slujba din ziua de Craciun sa fie obligatorie nu optionala, sau deloc. M-au epuizat complet sarbatorile de anul acesta. M-a epuizat freamatul ce l-am vazut in jur si caruia nu i-am dat curs. Nu m-am plans deloc anul acesta, nici ca nu am primit cadoul perfect, nici ca nu am facut cadouri scumpe. M-am bucurat de prietenii pe care i-am auzit mai mult la telefon decat i-am vazut peste an. Cadoul perfect a fost petrecerea timpului impreuna, creand amintiri. Si am simtit spiritul Craciunului asa cum il simteam atunci cand inca il asteptam pe Mos Craciun cu multe cadouri sub brad. bradul perfect a fost in sufletul meu. Iar cadoul meu a fost reintoarcerea la simplitate.