Teatrul ar trebui să fie în sufletele noastre
31 Jan, 2011 | De Andreea Sumanu | Categoria: Teatru
Mai ştim oare ce înseamnă teatrul? Ce ne poate oferi? Doar dacă ne-am descătuşa ochii din strânsoarea în care i-am condamnat, din strânsoarea ce ne face să observăm doar urâtul, goana spre o fericire falsă, ipocrizia şi făţărnicia, doar morbidul acestei vieţi ce ne-a fost dată şi pe care nu ştim să o apreciem şi să o valorificăm. Câţi dintre tinerii din ziua de astăzi merg la teatru? Câţi dintre cei ce susţin fără să răsufle adevărul lor despre anumite aspecte ale vieţii? Am fost surprinsă să aud tot felul de “insulte” nejustificate la adresa artei. Nu contează forma sub care îşi face apariţia, contează doar să respectăm şi să realizăm ceea ce ni se oferă. Bucuria de a citi o carte nu poate fi comparată cu experienţa pe care o trăieşti când vezi filmul realizat după subiectul cărţii. Nu poţi să compari. Cititul are multe beneficii, poţi reciti oricând doreşti acea carte, poţi să te transpui, să îţi imaginezi cum s-ar putea desfăşura momentul/acţiunea. Nu vreau să insinuez că un film nu are părţile sale pozitive sau că nu oferă informaţii diferite sau nu delectează privitorul, însă cele mai frumoase metode de a-ţi înfrumuseţa sufletul şi de a-l păstra intact faţă de societate pentru a reînvăţa să trăieşti, pentru a renaşte aripile ce ţi-au fost retezate, pentru asta există arta reală, cea palpabilă cu ochii minţii şi ai trupului. Mă refer la ceea ce poţi vedea aproape de tine, ceea ce te poate introduce într-un tărâm unde te poţi înfrupta cu energia şi dorinţa de a continua.