La spital
31 May, 2011 | De Gheorghe Voicu | Categoria: RomâniaNimeni nu vrea să ajungă la spital. Nici chiar spitalul nu te vrea ca pacient. Aşa că, dacă doreşti să te internezi, trebuie să fii bine pregătit. De pildă: – să-ţi pierzi, subit, cunoştinţa, să n-ai habar pe ce lume te afli, să-ţi cam iei adio de la viaţă – să ai un puls anormal, mai mic de 50 bătăi pe minut sau mai mare de 140; aceste performanţe trebuie să le obţii la un interval de 5 minute, în prezenţa unor martori de bună credinţă – să fii paralizat, parţial sau total (de preferat ultima variantă), să nu vezi, să nu auzi, să fii plin de sânge (mult sânge, din abundenţă, risipă de sânge, nu acolo un litru sau doi). De aceea, e recomandabil ca, în cazul unui accident, să-ţi dai întreaga silinţă pentru a ieşi făcut praf din toată povestea) – să ai febră persistentă cinci zile, din care cel puţin trei cu temperaturi de peste 38 de grade. Corect, dar cum dovedeşti acest lucru? Poţi aduce nişte martori care să certifice că ai avut asemenea temperaturi neplăcute? Da, poţi avea nişte martori imparţiali (nu rude sau prieteni de familie) şi e de preferat să ai cu tine, la internare, şi o declaraţie notarială autentificată cu timbru de 4 lei şi în care, pe propria răspundere, să declari că ai avut febră. Altfel, te duci frumuşel acasă, pentru că nu merge să fraiereşti bugetul asigurărilor de sănătate. La cimitir, nu la întins mâna!