Oraşul arată aşa cum îl lasă oamenii să arate, iar un oraş dărăpănat e un oraş cu oameni dărăpănaţi, care au viaţa plină de crăpături şi urmele unor ani sfărâmaţi. Atenţia pe care oamenii o acordă arhitecturii şi îngrijirii oraşului e întoarsă de clădiri prin imaginea unui loc armonios. În caz contrar, oraşul cade la [...]

O pată de culoare de la depărtare şi o mică viaţă, de mai aproape. Viaţa în pata de culoare devine din ce în ce mai prezentă cu cât forma se delimitează din marea de culoare. Infinitul devine finit, monocolorul devine pastel, iar fiinţa e gata să pornească în goana după sfârşitul marelui verde.

Florile de vară sunt o concentraţie caldă de culoare. O fărâmă strălucitoare de soare. O garanţie că lumea e cea mai frumoasă în verde şi albastru, iar oamenii sunt mai veseli în lumina unui august senin, decât în norii încruntaţi ai lunilor de toamnă sau în albul rece al lunilor de iarnă.

Iarna la bloc e o aventura care nu are nimic de-a face cu romantismul livresc al conceptului…Nu are nici o legatura cu iarna povestilor la gura sobei, cu iarna oamenilor de zapada din curte, cu iarna nametilor feerici, cu iarna idilica a satului. Iarna de bloc e iarna de oras, e iarna…rece.

În albastru se scufundă norii, în ziua plină, matură, coaptă, de vară. O zi cu miros de flori de câmp şi fân încins, dar răcorit de aerul de munte, scăltat în văi şi ridicat în munţi. O zi perfectă e ziua colorată în verde şi albastru, o viaţă într-un permanent august.

Câinii de oraş nu au ocazia să umble veseli prin curţi si pe uliţe, să trăiască o permanentă joacă a copilariei, câinii de oraş învaţă de foarte mici să supravieţuiască. Să traverseze strada când semaforul arată verde, şi musai pe trecerea de pietoni sau, la extremă, să fugarească roţile în viteză. Mult mai maturi şi [...]

Relaxarea pisicescă e mai relaxare decât orice altă relaxare. Pentru că relaxarea pisicească e una desăvârşită. Totală. Presupune o contopire perfectă cu peisajul şi o dilatare a muşchilor faciali până la obţinerea zâmbetului pisicesc extrem. Viaţa de pisică relaxată…de munte.

În vârful muntelui e împlinirea, după chinurile drumului pieptiş. E o călătorie cu ţelul avut mereu în minte, iar finalitatea este bucuria drumul parcurs, al lecţiei invatate, al reuşitei.

Sunt lumi, în lumea noastră atât de diferite de lumea noastră. Cu propriile reguli, cu propriul ritm şi mod de viaţă. Felul de a fi al lucrurilor se modifică de la pas la pas, iar lumea se poate transforma sau poate să fi existat déjà în altă formă decât cea cunoscută. Viaţa în satul liniştit [...]

Curiozitatea este cea care îi dă curajul să latre până şi musafiri de două, trei ori mai mari decât el. Vrea să îi vadă de aproape, să o facă pe neprietenosul, la început, până când musafirul începe să încerce să îi câştige bunăvoinţa….Apoi îşi perminte să lase duritatea un pic la o parte şi îşi [...]