Traim in Romania » Stelian Muscalu

A venit iarna

Stelian Muscalu — Mon, 20 Dec 2010 20:05:00 +0000

Ne-a luat pe nepregătite…iar. Ne-a intrat în oase, s-a aşezat încet în minţi şi în suflet. Haideţi să ne bucurăm cum se cuvine de magia iernii

Măreţie

Stelian Muscalu — Mon, 20 Dec 2010 17:37:00 +0000

Autodistrugerea României X

Stelian Muscalu — Fri, 22 Oct 2010 10:49:49 +0000

Lăsăm Mirosloveştiul, ne urcăm în maşină şi mergem mai departe … de data aceasta pe râul Suceava. La Liteni şi Roşcani, prăpăd… poduri care stau să cadă şi oameni disperaţi… oameni care sunt la un pas să fie rupţi de lume…
Când spui balastieră, ideea se răsfiră în zeci de consecinţe: drumuri făcute praf de camioanele de exploatare a nisipului şi balastului din prunduri, evaziune fiscală uriaşă, profit de milioane de euro şi săteni care îşi plâng amarul la autorităţi ce-şi pasează una alteia responsabilitatea. Podul care leaga Vereştiul de Liteni stă să cadă… doar cei curajosi se mai încumetă să treacă pe el.
Escavatoarele sapă chiar la piciorul podului… şi nu la un singur pod ci la 2 am vazut aceeaşi imagine. Pe camioanele care pleaca încărcate cu pietriş scrie mare Conţac. Un personaj controversat… fost preşedinte al Consiliului judeţean Botoşani, Conţac este un om fără culoare sau ideologie politică, deşi a făsut parte întotdeauna din diferite formaţiuni politice – dar numai din cele aflate la putere. A fost în PSD acum este în PDL. Doctrina lui politică – prosperitatea
personală. De ce intră Conţac în partidele de guvernământ? De ce-l primesc acestea? Ce anume unge relaţia aceasta, ce simbioză le îngemănează interesele? Ştim cu toţii răspunsurile. De-a lungul anilor, miliarde de lei au intrat in conturile firmelor lui Constantin Conţac, din repararea drumurilor judeţene. Banii au urmat un traseu simplu. Ei plecau de la Consiliul Judeţean, pe vremea când Conţac era preşedinte, apoi ajungeau la Direcţia Judeţeană de Drumuri şi Poduri, unde director general era Liviu Conţac, fiul lui Constantin şi se opreau în final la SC Transporturi Auto SA, unde acţionar principal este Constantin Conţac. Iată la ce folosesc balastierele acestui om de afaceri.

Autodistrugerea României IX

Stelian Muscalu — Fri, 22 Oct 2010 10:42:36 +0000

De la Cristeşti până la Mirosloveşti, pe marginea râului Moldova, utilajele firmelor care deţin balastiere fac legea. Cursuri de apă deviate, excavări de balast la adâncimi mult mai mari decât cele aprobate de Apele Române – care pun în pericol viaţa celor care merg să se răcorească vara, păşuni distruse, excavarea şi vânzarea unei cantităţi cu mult mai mare de balast decât cea declarată la Apele Române, funcţionarea după acte false şi refuzul de a achita către autorităţile comunale taxa de excavat, sunt doar o parte din neregulile întâlnite în activitatea balastierelor de pe cursul râului Moldova. În aceste locuri se petrec activităţi care dăunează grav bugetului statului, activităţi care nu pot fi controlate. Asta este realitatea din teren, cu totul alta decât cea declarată prin birourile celor de la Apele Române. Miza acestor afaceri? – aproximativ 1 milion de euro pe an… de la o singură balastieră. Sunt însă patroni care deţin 4-5 balastiere pe râurile Moldovei. O balastiera medie poate scoate într-un an de zile aproximativ 100,000 mc de balast care se vinde cu un pret mediu de 30 de lei/mc. Un calcul simplu arată că fără să faci mare lucru poti scoate din albia unui râu aproape 1 milion de euro anual.

Autodistrugerea României VII

Stelian Muscalu — Fri, 22 Oct 2010 10:29:23 +0000

Pe râul Siret, balastul are un procent de 30% nisip, ceea ce este foarte avantajos pentru cei care procesează produsele din balastieră. De la Adjudul de Bacău şi până la Liteni şi Rotunda de Suceava, balastierele rod albiile râurilor curgătoare şi ameninţă zeci de mii de case, poduri, drumuri şi lucrări hidrotehnice. Dintr-o singură balastieră poţi scoate până la 1 milion de euro pe an. Sunt 300 în zonă – iar jurnaliştii de investigaţii zâmbesc amar când spun că jumăate dintre dintre ele sunt ilegale. Ştie, de altfel, toată lumea – ştie şi Poliţia, ştiu şi judecătorii, şi procurorii, şi primarii localităţilor de pe margnea râurilor piratate în acest mod. De ce nu este nimeni arestat, judecat, condamnat? Asta, desigur, nu e o întrebare serioasă – e cam şi cum te-ai întreba de unde până unde a ajuns România să fie considerată cea mai coruptă ţară din Uniunea Europeană.

Ne continuăm ancheta în judeţele din Moldova. Petrecem mai multe zile zilele pe şoselele din N-E României… în patria clandestină a balastierelor. La Apele Române ne este recitată legea Ni se pune că nu există nici o abatere pentru că instituţiile statului vegheaza. Şefii de la Apele Române se străduiesc să ne convingă că toate informaţiile apărute în presă legate de funcţionarea ilegală a unor balastiere sunt pure invenţii. Asta după ce în 2006, ministrul de atunci al Internelor, Vasile Blaga, arăta spre cei care excaveaza balast de pe apele curgătoare din zona moldovei spunând ca şi ei au partea lor de vină pentru inundaţiile care au produs pagube de sute de milioane de euro şi zeci de morţi. Reporterii de investigaţii din zonă sunt însă ceva mai fermi – ei spun că practic, la fiecare balastieră cu acte în regulă exista cel puţin o alta care sapă ilegal. Apele Române nu neagă, dar interpretează această stare de fapt într-un mod uluitor – balastierele ilegale n-ar exista pentru că, de fapt, nu fac activitate de excavare… potrivit regulilor!

Autodistrugerea României IV

Stelian Muscalu — Wed, 22 Sep 2010 08:13:13 +0000

Un singur brad de 100 de ani poate reţine în timpul unei ploi aproape 300 de l de apă. Pe un hectar de pădure sunt aproximativ 1000 de brazi… asta înseamna că pe un ha defrişat, la o ploaie torenţială, se vor scurge la vale cu viteze de peste 70 km/h 300 de mii de litri de apă. Asta se întâmplă pe un hectar… dar în România au fost rase peste 300 de mii de hectare. Pierderea este gigantică – şi efectul se vede în violenţa viiturilor din ultimii ani. În vara anului 2010, inundaţiile din bazinul Siretului şi Prutului au provocat pagube de 0,6% din Produsul Intern Brut – aproximativ 750 de milioane de euro. Ca să înţelegeţi corect dimensiunea acestei sume, amintiţi-vă că Guvernul a tăiat cu 25% salariile tuturor bugetarilor, a mărit impozitele şi a crescut cu 5 puncte Taxa pe Valoarea Adăugată în încercarea de a economisi 2 la sută din PIB. Aşadar ne-am facut-o cu mâna noastră. Despăduririle barbare şi balastierele care au hărtănit cursurile de apă, prin gabioanele care au schimonosit malurile ne-au adus in situaţia în care suntem astăzi. Ce e de făcut?

Autodistrugerea României VI

Stelian Muscalu — Wed, 22 Sep 2010 08:10:09 +0000

Revenind la România… vă întrebaţi ce măsuri se iau aici?

Răspunsul este simplu. Nicio măsură.

Deocamdată, guvernele României n-au înţeles deocamdată nimic din inundaţiile care se abat asupra noastră cu o frecvenţă de ceasornic. Sau… au înţeles că, şi în acest caz, e rost de ceva bani pentru clientela politică. Un document al Curţii de Conturi dezvăluie unul din modurile în care au fost “sifonaţi” banii publici destinaţi îndepărtării efectelor acestor calamităţi. Curtea de Conturi a verificat prin sondaj 17 obiective de investiţii care aveau ca scop prevenirea inundaţiilor. Cu acest prilej s-au constatat numeroase nereguli în cheltuirea banului public. Curtea de Conturi a constatat, de exemplu, că pentru supraînălţarea unui dig pe râul Jijia, afluent al Prutului, s-au alocat iniţial 249.000 de euro, pentru 1,470 km afectaţi. Ulterior, au fost solicitate fonduri în valoare de 4.986.433 euro, pentru o lungime de… 38,100 km.

Ştim ce efecte au avut defrişările din ultimii 20 de ani – participăm, în fiecare an, la turnarea a câte unui nou episod. Protejarea mediului, respectul pentru oameni, totul devine minor, neimportant, în faţa interesului economic, tradus în câştiguri colosale pentru “băieţii deştepţi”.

Mai există însă un factor care a favorizează dezastrele cu repetiţie din zona râurilor Moldovei. Albiile acestora au fost excavate în mod barbar. Vorbim despre balastiere – utilaje industriale care extrag pietriş şi nisip, care sunt apoi vândute industriei construcţiilor. Neiniţiaţilor, afacerea asta nu le spune mare lucru – cu cât să vinzi, acolo, nişte bolovani?

Este, însă, una dintre cele mai profitabile afaceri din România – şi una deţinută, în mare parte, de o mafie politico-economică extrem de influentă. Cele peste 300 de balastiere ale Bacaului si Sucevei excaveaza zilnic milioane de euro, dar sapă şi la temelia siguranţei localnicilor.

Autodistrugerea României III

Stelian Muscalu — Wed, 22 Sep 2010 08:08:09 +0000

Poate credeţi că aceste 8 miliarde au fost furate aşa, de la nimeni; că banii creşteau din pământ, sub formă de copaci, şi că unii, mai cu tupeu, doar i-au recoltat, fie şi ilegal.

Dar nu este aşa. Sunt bani care au fost smulşi de la zeci de mii de nefericţi care, an de an, şi-au pierdut casele, animalele, avutul şi, uneori, şi vieţile în inundaţiile favorizate de dispariţia pădurilor. O estimare modestă arată că, numai în ultimii 6 ani, pagubele provocate de inundaţii în România au depăşit 6 miliarde de euro.

Iată statistica oficială:

2004 – 19 oameni au murit şi au fost inundate 18.727 de case şi anexe gospodăreşti. Pagubele estimate – 800 de milioane de euro

2005 – 76 de români au murit, iar 93.976 de case şi anexe gospodăreşi au fost inundate. Pagube estimate – 1 miliard de euro

2006 – 17 persoane şi-au pierdut viaţa, iar 800 de localităţi au fost afectate de inundaţii. Pagube estimate – 500 de milioane de euro

2007 – Bilanţul noului val de inundaţii care „a lovit” România a fost la fel de tragic: 7 morţi şi câteva mii de case din 57 de localităţi inundate sau luate de ape. Pagube estimate – 650 de milioane de euro

2008 – 6 oameni şi-au pierdut viaţai. Apele s-au revărsat în 167 de localităţi din şapte judeţe.Pagube estimate – 450 de milioane de euro

2010 – 23 de morti in urma inundatiilor din moldova si pagube de peste 750 de milioane de euro.

Aşadar, profitul hoţilor de păduri, 8 miliarde de euro. Paguba victimelor – 6 miliarde de euro, plus 148 de morţi.

Autodistrugerea României V

Stelian Muscalu — Wed, 22 Sep 2010 08:07:20 +0000

De fapt, nu suntem singurii în această situaţie. Şi alţii au păţit-o – nuami că aceia s-au trezit mai repede. Poate învăţăm ceva din experienţa lor. Luaţi exemplu râului Po, din nordul Italiei. Un râu leneş, întortocheat, care coboară câmpia largă a Padanei până în dreptul Veneţiei. Secole la rând, oamenii au tăiat pădurile din regiune, au asanat luncile ca să obţină teren agricol şi au excavat albia râului pentru pietriş şi nisip, necesar în construcţii. Râul s-a revărtsat întotdeauna, dar revărsările au devent, cu timpul, mai furioase, mai violente, mai devastatoare. Totul a culminat cu o catastrofă de proporţii biblice, la mijlocul secolului trecut. În noiembrie 1951, a plouat neîntrerupt timp de două săptămâni. În lipsa pădurilor şi a luncilor, toată această uriaşă cantitate de apă a ajuns în Po. Debitul acestuia a crescut formidabil, de aproape 10 ori, de la 1300 la 12000 de mc/s – adică dublu decât cascada Niagara. Râul s-a revărsat pe suprafeţe uriaşe – 200 de mii de oameni au fost direct afectaţi şi peste 1000 şi-au pierdut viaţa.

La început, autorităţile n-au făcut legătura între acest dezastru şi defrişări, asanări şi excavări. Guvernul a răspuns prin noi lucrări hidrotehnice, investind în diguri şi lucrări de apărare. Ca rezultat, noile viituri de pe Po au devenit mai rapide, precum într-o conductă sub presiune. Din când în când, aceste diguri au cedat, pentru că, de fapt, nu există construcţie care să poată rezista, an de an, la asemenea forţe precum cele degajate de un râu devenit fluviu peste noapte. Italia a adăugat la bilanţul negru al inundaţiilor 70 de morţi în 1994; 25 în 2000.

În 2001, guvernul a schimbat strategia. A fost declanşat un program de reîmpdurire, cu plopi şi sălcii. Au fost desemnate zone-tampon inundabile, ce vor permite depozitarea temporară a surplusului de apă. Autorităţile înţeleg, în sfârşit, că împotriva inundaţiilor se luptă în amonte, că apa poate fi oprită în păduri, înainte de a ajunge în albie. Au înţeles că, dacă scoţi anual 30 de milioane de metri cubi din albie, râul va curge cu totul altfel decât te-ai aştepta până la urmă, e doar o chestiune de hidrodinamică.

Autodistrugerea României II

Stelian Muscalu — Wed, 22 Sep 2010 08:00:37 +0000

Pentru miliarde de oameni, pădurea Amazonului este prea departe ca să-i îngrijoreze. Românii nu fac excepţie – în fond, e greu să faci legătura între inundaţiile de vara aceasta şi extinderea nestăpânită a culturilor de soia din Braziliei. Totuşi, clima Pământului este un sistem integrat. Fie că înţelegem sau nu, ca în efectul fluturelui, tăierea pădurilor dintr-o parte a lumii poate provoca ploi diluviene în cu totul alta. Şi tocmai aici e cheia problemei. Pentru că nimeni nu ne opreşte, de exemplu, să ne preocupăm de reîmpădurirea României. Asta nu va rezolva, de la sine, clima Planetei, dar ne va putea oferi protecţie locală în faţa unor fenomene meteo extreme din ce în ce mai frecvente. Cum ar fi inundaţiile.

În ultimii 20 de ani peste 350 de mii de hectare de pădure au fost tăiate ilegal din România. Tăierea lemnului este o afacere prosperă: dintr-un hectar de pădure se scot în medie 3-400 de mc de lemn. La un preţ mediu de 200 de lei/mc asta înseamnă aproape 1 miliard de lei vechi – sau, dacă vreţi, aproximativ 25 de mii de euro. 25 de mii de euro dintr-un singur hectar. Înmulţiţi cu totalul suprafeţei defrişate ilegal – 350,000 de hectare… asta înseamnă peste 8 miliarde de euro. O sumă uriaşă, care a intrat în buzunarele unei mafii a lemnului care include potentaţi locali, poliţişti, procurori, judecători, funcţionari publici, politicieni – o haită de jefuitori ai României, care- şi apără cu ferocitate teritoriul, avantajele şi averile.