Traim in Romania » Valerian Ionescu

Berlusconi, primul Casanova al Italiei

Valerian Ionescu — Sat, 30 Oct 2010 22:10:15 +0000

Silvio Berlusconi iubeşte viaţa şi femeile. Aşa se apără premierul italian în cazul minorei marocane care susţine că a avut relaţii intime cu el. Berlusconi neagă toate acuzaţiile şi spune că nu datorează nimănui explicaţii pentru viaţa lui privată. Dar nici nu recunoaşte că a avut relaţii sexuale cu tânăra la fel cum neagă şi că a intervenit atunci când aceasta a fost acuzată că şi-ar fi jefuit o prietenă. Premierul s-a trezit însă într-un imens scandal după ce s-a aflat că un ministru din guvernul său a cerut eliberarea lui Ruby, minora in cauza, sub pretextul că ar fi fost nepoata lui Hosni Mubarak. O soartă şi mai gravă pot avea insa trei dintre apropiaţii premierului, printre care şi fosta dentistă a acestuia. Aceştia sunt suspectaţi de “favorizarea prostituţiei” pentru că ar fi facilitat venirea ei la petrecerile din vila Arcore, din apropiere de Milano.
Asta chair dacă fata încearcă să ia vina asupra ei şi susţine că i-a minţit pe toţi că este cu 7 ani mai mare. Berlusconi admite însă că este un mare admirator al femeilor si asta ar trebui sa multumeasca pe toata lumea.

Berlusconi a fost deseori suspectat de aventuri amoroase, chiar şi pe vremea când era căsătorit cu Veronica Lario. Barbara Guerra, Carolina Marconi, Patrizia D’Addario, sunt doar câteva dintre frumuseţile italiene care au trecut prin patul lui. Printre damele de companie a existat şi o româncă: Ioana Vişan, cunoscută sub numele de Ana.

Nu-mi mai amestecaţi vinul cu apa

Valerian Ionescu — Sat, 30 Oct 2010 22:01:59 +0000

Nu mă păcăliţi voi pe mine. Lazlo Tokes reprezintă România şi îi apără interesele oriunde se duce. Căci este român, pentru că prin intermediul acestui stat a ajuns vicepreşedintele Parlamentului European. Eu nu cred că doreşte divizarea României şi depărtarea Ţinutului Secuiesc de România. Chiar dacă o spune răspicat, oriunde are ocazia, cu toate că acuză România că nu respectă drepturile minorităţilor, chiar dacă aseamănă Ţinutul Secuiesc cu Tibetul când vorbeşte cu Dalai Lama.

Nu se poate, ar fi imoral şi lipsit de bărbăţie.

La fel cum ar fi lipsit de bărbăţie şi decenţă politică să trimită o scrisoare în care să se plângă Angelei Merkel de statutul maghiarilor din România, chiar înainte de vizita acesteia în ţara noastră. Să spună că Universitatea Babeş Bolyai nu este o instituţie multiculturală şi că ” învăţământul minoritar este discriminat în spiritul naţionalismului majoritar”.

Eu ştiu că nu a făcut asta. Ştiu că nu a trimis un astfel de text consilierului pe probleme de politică externă al cancelarului Germaniei chiar înainte ca Angela Merkel să primească titlul de Doctor Honoris Causa chiar la Universitatea Babes-Bolyai. Nu s-ar folosi de un asemenea prilej pentru a face de râs România cu un fapt, care nu e cunoscut nici măcar de conducerea universităţii.

Si apoi era un moment prost ales. Ar fi fost un fel de da si fugi. Lazlo Tokes nu poate acelaşi care trimite solicitări oficiale către Asociaţia Judeţeană de Fotbal Bihor, cu antetul Parlamentului European pentru rejucarea unui meci al echipei fiului său din Liga a 5-a.

Vă rog nu încercaţi să mă manipulaţi. Nu-mi mai amestecaţi vinul cu apa.

Lăsaţi-mă să cred în Moş Crăciun şi Zâna Măseluţă.

Vine, vine… Noaptea Strigoilor americani

Valerian Ionescu — Sat, 30 Oct 2010 22:01:57 +0000

Nu vreau să mai furăm sărbători, că avem noi destule pe care nu le respectăm. Nu e în “trend” să fii îndrăgostit româneşte, dar e tare să dai cadou de Valentine’s Day, că e mai şmecher decât Dragobete. Sfantul Andrei şi Noaptea Strigoilor nu sunt ca Halloween-ul, dar ar putea fi.

Mi-ar plăcea să se dea o lege care să promoveze spiritul naţional, prin regăsirea sărbătorilor uitate şi izolate prin colţurile României. De ce să nu ne distrăm şi noi neaoş româneşte cu prăjituri în formă de degete tăiate, ochi scoşi sau răni însângerate. Aşa cum fac londonezii, care sunt prinşi acum de spiritul sărbătorii, ce e drept mai mult americane. Deşi arată îngrozitor, patiserii se jură că degetele sangerande sunt delicioase, iar publicul s-a îmbulzit să le cumpere. Patiserii au fost sufocati de comenzi iar cel mai înfricoşător tort s-a vîndut cel mai bine, chiar dacă a costat 600 de lire.

Ce mi se pare amuzant este că vârcolacii şi vampirii au fost înlocuiţi de altceva, la fel de înfricoşător şi aş spune chiar mai periculos. La mare modă în acest an sunt costumele care o imită pe… Lady Gaga. Excentrica artista cu cele mai multe vizionari pe youtube din istorie, este Halloween-ul americanilor din acest an… si al meu in fiecare zi.

Invenția secolului XXI

Valerian Ionescu — Fri, 29 Oct 2010 07:50:10 +0000

Viitorul sună neaşteptat, chiar şi pentru mine, un reprezentant, să ziceam, al noii generaţii. Trebuie să recunosc că nu m-am gândit niciodată că se vor produce în serie maşini care vor funcţiona fără benzină sau motorină. Am avut convingerea că marile companii petroliere, ai căror proprietari fac parte din bordul ascuns de conducere al acestei planete, nu vor permite un asemenea precedent. Ar putea însemna începutul sfârşitului pentru ei. Sau poate ştiu că rezervele de petrol sunt pe sfârşite şi, tot ei, sunt şi în spatele acestei afeceri a maşinilor ecologice. Ar fi ironic, dar probabil.

Avansul tehnologic a fost însă neaşteptat. Azi am văzut cu surprindere că mai multe maşini au parcurs dinstanţa dintre Italia şi China, aproape 9300 de kilometri……fără şofer. Exact. Numai cu ajutorul senzorilor. Au plecat din Parma pe 28 iulie şi au străbătut distanţa, fără incidente. Se vrea o tehnologiei care să introducă “şofatul perfect”, fără accidente. Dacă ne gândim că 93 % dintre accidente sunt provocate de şoferi, ar putea fi descoperirea secolului. Şi când credeam că nu mă mai surprinde nimic. Mai vine şi audi, cu un A2, care fucţionează exclusiv cu baterii. Nimic nou până acum. Numai că maşina are o autonomie de 600 de kilometri cu o încărcare de numai….20 de minute. Autovehiculul urmează să fie produs în serie, în 2011. Viitorul sună bine. Vreau să fac parte din el, măcar din punctul ăsta de vedere!

Wikileaks, scurgere de informație sau strategie?

Valerian Ionescu — Fri, 29 Oct 2010 07:49:15 +0000

Sigur că fronturile de luptă, războaiele adevărate, unde oamenii sunt carne de tun, sunt de multe ori locuri fără reguli, fără Dumnezeu. Calculele hârtiei nu mai corespund atunci când eşti singur cu arma în mână şi vin 30 de talibani spre tine sau când te apleci să iei un măr dintr-un coş adus de un copil de 10 ani, care, de fapt, e un kamikaze. Sunt scuze pe care mintea umană, cea de dincolo de tranşee nu le poate percepe. De asta, pe undeva, nu pot fi de acord cu dezvăluirile Wikileaks. Cele 500 de mii de documente, date publicităţii în ultimele luni, fac dovada ororilor războaielor din Irak şi Afganistan. Şi mai multe decât atât, arată fără tăgadă că militarii din Statele Unite şi coaliţia internaţională au torturat prizonieri şi au comis crime de război. Ba chiar o companie românească de securitate şi-a jucat rolul ei mic şi murdar în uciderea nejustificată şi intenţionată a 3 irakieni. Nimeni nu poate fi de acord cu asta. Dar să nu judecăm așa ușor cei care rezistă zi de zi printre membre secerate, sânge și mizerie, fizică și psihică. Nu pot fi de acord nici cu dezvăluirea tuturor documentelor care ar putea pune în pericol mii de soldaţi nevinovaţi care, spre deosebire de politicienii care se luptă călduţ şi declarativ pentru ţara lor, îşi pun în fiecare zi viaţa în joc. Pentru că e slujba, dar şi crezul lor.
Teoriile conspiraţiei nu sunt şi nu vor fi pasiunea mea. Prefer să cred în evenimente şi minuni, decât să iau calea uşoară a complotului. Numai că e un gând ce nu-mi dă linişte. De ce Pentagonul şi serviciile de securitate care menţin echilibrul în lumea asta, de multe ori cu forţa, permit asemenea scurgeri de informaţii? Să nu-mi spună nimeni că fondatorul Wikileaks, care se pare că trăieşte numai din donaţii, este atât de puternic. Oare ce pregătesc americanii acum? Sau englezii, francezii, românii…Sau oricine? Opiumul Afganistanului a fost şi este exploatat, petrolul Irakului e pe mâini bune. Ce se vrea
acum?
Tot ce îmi doresc este ca Pearl Harbor să fie al trecutului, iar miile de oameni care ar trebui să sufere pentru un nou plan înfăptuit prin sacrificiu, să fie salvaţi. Iertaţi oamenii care cred că războiul se dă pe front, cu arme şi baionete.

Extremismul nu s-a născut, dar se perfecţionează în Europa

Valerian Ionescu — Thu, 28 Oct 2010 14:25:22 +0000

Îmi e dor de vremurile bune când extremiștii își alegeau una sau mai multe categorii sociale pe care să le urască. Atunci când găseau o figură istorică, o făceau a lor pentru că poate , cu mulți ani în urmă și din cauza unor convingei de cele mai multe ori paralele cu ale extremiștilor moderni, a făcut un lucru cu care ei se simt acum identificați.

Spun că îmi e dor pentru că acum s-a mers prea departe. Partidele extremiste au acum fonduri, simpatizanți, sunt mult prea bine organizate și, mai nou, au politici așa de bine puse la punct încât extremismul a devenit o limbă comună. De exemplu, în urmă cu două luni, grupările de extremă dreaptă din Europa s-au întâlnit în Japonia pentru un congres de 7 zile. Să pună la punct, nu-i așa niște idei cadru asupra modului în care ar trebui guvernată această lume. Cele mai puternice grupări extremiste europene au discutat despre “Viitorul mişcărilor naţionaliste”. British National Party, francezii din Front National şi maghiarii de la Jobbik au fost reprezentanții de seamă ai bătrânului continent.

Nick Griffin, şeful Partidului Naţional Britanic, un admirator al lui Winston Churchill, premierul britanic din anii Războiului a fost maestrul de ceremonii al europenilor. Churchill probabil s-ar rostogoli în mormânt de planurile lui Griffin de-a organiza, împreună cu Nippon Issukai, o formaţiune japoneză de extremă care neagă atrocităţile Japoniei Imperiale, o mare conferinţă care a reunit tot ce e mai rău în politica europeană, chiar și pentru partidele radicale de dreapta.

Jobbik, extrema dreaptă ungară, din ce în ce mai cunoscută în Europa pentru politica împotriva romilor(închiderea lor în lagăre de maximă securitate fiind cea mai de seamă născocire a lor), nu a lipsit de la o așa întâlnire care ar putea decide viitorul și recunoașterea lor eternă ca mari deschizători de drumuri în ale radicalismului sălbatic.

Mai trist este că de această dată, europenii au mers să le dea lecții celor mai trădători dintre foștii samurai. Extremismul în Europa a crescut alarmant și a obținut victorii neașteptate. Așa cum s-a întâmplat în Olanda, Suedia, Ungaria, Franța și alte țări. Noi mergem să-i viciem pe ei. Căci în Europa este noul culcuș al extremiștilor, o nouă era ne bate la ușă, iar japonezii, se simt pentru prima dată, depășiți la ceva. Trebuie să ne prindă din urmă. Numai că noi începem să fim prea departe. Scoateți-vă tehnologia cea mai de preț dragi prieteni asiatici, pentru că noi închidem, expulzăm, lovim și nu ne scuzăm. Toate astea …pentru țările pe care le iubim atât de mult!….

Americanii-s de vină! Să mergem toți în hotel Cișmigiu

Valerian Ionescu — Thu, 28 Oct 2010 11:14:56 +0000

Americanii se cred stăpâni în România. Gurile rele ar putea spune că din moment ce depindem de FMI, suntem datori vânduţi americanilor. Vrem să mai luăm bani de la ei ca să plătim pensii şi salarii, suntem demult ai Statelor Unite. Ultima mea speranţă pentru acest popor era măcar să lase iluzia că este un sclav inteligent. Atâtea lucruri îmi vin în cap acum care să susţină teoria asta încât sunt mâhnit de ceea ce o să povestesc în continuare. Ambasada Statelor Unite în România a găsit o metodă inedită de avertizare a românilor, care participă la Loteria Vizelor. Una imbecilă, care se vrea amuzantă. SUA atrage atenţia asupra escrocheriilor printr-un film de animaţie postat pe Internet, în fapt o alegorie a poveştii “Ursul păcălit de vulpe”, cu un “ursuleţ emoţionat”, un “vulpoi viclean” şi un pescar naiv. “Într-o frumoasă dimineaţă însorită, ursuleţul nostru se trezeşte foarte bine dispus. A aflat că este perioada de înregistrare pentru programul Loteria Vizelor şi plănuieşte să meargă la un Internet-cafe să se înscrie”, este mesajul cu care începe filmul realizat de ambasadă. Eu mă simt jignit. Vă amuză? Pe mine nu! Nu am mai văzut un asemenea filmuleţ decât pe Baby Channel. Jocuri tâmpe de culori şi muzică, menite să relaxeze sugarii. Oamenii aştia cred că suntem un popor de oligofreni. Sau un popor de urşi emoţionaţi care se lasă păcăliţi de vulpoiul viclean, de cele mai multe ori american. Nu ne sfidaţi inteligenţa, veniţi cu banii dumneavoastră, cumpăraţi-ne…..suntem pregătiţi să ne vindem cu totul, numai să nu ne credeţi idioţi. Au mai venit şi alţii şi au suferit.

O inimă prea mare

Valerian Ionescu — Thu, 28 Oct 2010 11:13:04 +0000

Nu știu dacă e vreun instinct patern în ceea ce urmeazã sã scriu. Cred cã e unul uman. De mult mã chinuie întrebarea….Ce aș face dacã aș fi pus în fața unui fapt pe care nu-l pot controla? Dacã sã zicem, într-o zi, îmi vine rândul sã trãiesc bucuria de a fi pãrinte și copilul…se naște cu un defect fizic. Mai mare sau mai mic. Cum reușești sã trãiești cu tine, cu ce nu ai fãcut sã împiedici asta, cum vei putea sã trãiești cu zâmbetul pe buze de fiecare datã când îl vezi, cum va putea sã nu vadã în ochii tãi milã, dezamãgire, revoltã? Sã pãrãsim abisul acestei probleme pentru a trece puțin la un altfel de defect. Mai blând, la fel de grav, mai suportabil, la fel de revoltãtor, pentru un pãrinte. O fetițã de un an și jumãtate din Rusia s-a nãscut cu inima în afara corpului. Și bate, bate, bate, în ochii mamei, ai tuturor celor care îndrãznesc sã o vadã ca pe un miracol și nu ca pe un fenomen. Dupã o primã operaþie, medicii au reușit sã îi acopere cordul cu o piele protectoare. Numai cã nu existã încã vreo modalitate ca fetițã sã poatã avea o viațã normalã, va trãi mereu pentru inima ei, așa cum inima trãiește pentru ea. Nu se poate introduce cordul la locul sãu, acolo unde ar putea bate surd, departe de camerele de filmat. Chiar și așa, fata va mai trece printr-o intervenție foarte complicatã peste șapte luni. În timpul intervenției este foarte posibil ca inima micuței sã nu poatã suporta anestezia. Cum ai putea trece peste asta? Ți-ai iubi copilul și te-ai urî pe tine, sau invers?

Mutu, briliantul fără strălucire

Valerian Ionescu — Thu, 28 Oct 2010 11:11:12 +0000

Adrian Mutu nu este un exemplu pentru nimeni. Nu va intra în istorie ca un mare fotbalist, ar fi inuman prin comparaţie cu Hagi, Dobrin, sau Zidane. Ultimii doi oameni deloc paşnici. Dobrin stătea mai mult prin baruri decât pe la antrenamente, iar genialul Zidane, nu s-a sfiit să aplice şuturi, palme sau căpăţâni adversarilor. Dar au făcut toate astea după sau în timp ce demonstrau că erau jucători de o valoare umană şi profesională incontestabilă. Mutu până acum a demonstrat că are dribling, dar nu mereu, că are şut, dar nu perfect, că ştie să vorbească…numai câteodată, că e umil…rareori, să zâmbeşte frumos….pentru fetele mai puţin pretenţioase. Marele nostru Briliant a ajuns prea devreme la înălţimile unei vedete, înainte de a fi cu adevărat una. Charlie Sheen, actorul care a distrus topurile serialelor de comedie cu Two and a Half Men, stă mai mereu prin clinici de dezalcoolizare şi dezintoxicare. Şi apoi sare direct în platoul de filmare. Pentru că este indispensabil. MUTU NU ESTE INDISPENSABIL. Asta nu a învăţat încă. Loveşte în stânga şi în dreapta pentru că, se pare, îl provoacă….oricine. Nu are simţul măsurii. Ăsta e unicul lucru pe care l-a demonstrat. Cineva spunea, pe bună dreptate că… toţi nenorociţii au dat cu pumnul. Problemele au început în octombrie 2004, când a fost depistat pozitiv cu cocaină la un test antidoping. El evolua atunci pentru Chelsea Londra şi a fost suspendat 7 luni din orice activitate profesionistă. În 2006, fotbalistul a fost acuzat că a bătut un ospătar, într-una dintre camerele unui hotel din Mamaia. Şi în decembrie anul trecut, Mutu a bătut un cetăţean libanez la o petrecere. Bărbatul a fost dus de urgenţă la spital, având nevoie de şapte zile de spitalizare. La începutul acestui an, atacantul Fiorentinei a primit o altă veste proastă – a fost depistat din nou pozitiv la un control antidoping, cu sibutramină. El a fost suspendat 9 luni din activităţile sportive. MUTU nu are măsură, este dator pe viaţă la Chelsea, putea să repare asta în ceasul al 12-lea şi nu a reuşit. A desfigurat un ospătar cu câtva zile înainte de a reveni pe teren. Face ce ştie, acţionează cum poate, limitele îl condamnă să fie un briliant fără strălucire.

Atenție la turbulențe și la crocodili

Valerian Ionescu — Thu, 28 Oct 2010 11:07:50 +0000

Neglijenţă, vremea extremă, acte teroriste, probleme medicale. Toate motive pentru care sute de mii de oameni au murit, în aer sau la sol, după ce avioanele în care aveau atâta încredere, i-au trădat. Aşa s-a întâmplat mereu şi, din păcate, aşa va fi întotdeauna. În Congo lucrurile merg altfel. Dreptatea se împarte altfel, duelurile sunt cu suliţe, nu pistoale cavalereşti şi nici cu săbii şlefuite de marii meşteri fierari. E normal ca şi accidentele să fie din altă categorie. Aş mai avea comentarii de făcut pe tema asta, dar, din păcate, este o poveste cu oameni care şi-au pierdut viaţa, așa că mă opresc aici.

Accidentul unui avion în Republica Democratică Congo, soldat cu moartea pilotului britanic şi a altor 19 persoane, ar fi fost provocat….de un crocodil care era transportat ilegal la bordul aeronavei. Avionul s-a prăbuşit la 25 august după ce reptila a reuşit să iasă din geantă şi a provocat panică în rândul pasagerilor, a declarat singurul supravieţuitor al accidentului. Un oficial congolez a afirmat că există informaţii potrivit cărora mai mulţi pasageri s-au deplasat în partea din faţă a avionului. Pilotul, care făcea manevrele de aterizare, a pierdut controlul aparatului de zbor, cel mai probabil din cauza greutăţii exercitate pe partea din faţă, iar avionul, unul foarte uşor, a intrat în balans și s-a prăbușit Trăieşti în Congo, mori ca în Congo!